vântul împrăştie firimiturile cinei unde nu se mai poartă mănuşi de satin,
în semn de revoltă, îmi tund părul-maxi midi mini nihil nu poate fi totul,
sub blugi am crinolină, sub fardul roz, paloarea de ieri
aşa precum îşi duce-n adâncuri paharul taninii roşiatici de vin, cerul e gata
să nască un alt soi de trandafiri,
amestec de conservatorism şi independenţă,
clipa asta minusculă stă pe sânii femeilor ca un licurici
învelindu-le cetăţile în pânze destrămate de noapte ca o altă faţă a lumii, cu
albatroşi purtând spre ţărm o pianină Grinnelli
concertând pentru ferestre uitate în spatele cărora oamenii nu mai sunt epave
scufundate în port, ci lebede răstignite de ancore
vom da la o parte grilajele unde moartea îşi numără fluturii, ploaia, sosirile
şi plecările
strecurându-ne prin coastele ei desfăcute, agăţaţi de propria şiră a spinării ca
de o frânghie de mătase aşa cum au fugit din decoruri nepotrivite şi alţi
iubiţi,
împletindu-şi mâinile în trei

într-o fereastră deschisă a timpului, Bach, aproape orb, gândind la Ana
Magdalena,
pipăie în lumina lunii măduva de marmură a sunetului



Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor