Pictura, ca maieutică

 

„Dacă într-un taler ar trebui să aşezăm frumuseţea, în celălalt ar trebui să aşezăm liniştea.”

Florin Şuţu

 

„Nu mi-a plăcut niciodată să pictez un tablou nou”, îşi definea paradoxal creaţia, Man Ray, pictor, fotograf, cineast, un artist total şi un spirit eminamente liber aflat într-o perpetuă căutare, mult drag sufletului meu. „Dacă aş fi pus în situaţia de a reţine o singură lucrare dintre toate pe care le-am făcut, aş cumpăra o pînză albă şi aş aşeza-o pe şevalet”, îşi defineşte creaţia, la fel de paradoxal, pictorul Florin Şuţu*, ale cărui lucrări aveau să-mi atragă atenţia în urmă cu mai mulţi ani, într-o expoziţie de grup a membrilor Uniunii Artiştilor Plastici din filiala Prahova şi datorită cărora artistul va deveni la fel de drag sufletului meu.

Însă pe omul Florin Şuţu îl cunoscusem cu ceva timp înainte, când acceptasem invitaţia regizorului şi bunului nostru prieten comun Mihai Vasile, de a participa la o dezbatere despre teatru, după premiera unuia dintre spectacolele sale. Erau prezenţi atunci în sală ziarişti, scriitori, profesori, foarte mulţi tineri, bref, oameni cu preocupări extrem de diferite, mai mult sau mai puţin acomodaţi cu noile forme de exprimare ale artei contemporane în general şi ale celei teatrale, în special. S-a dialogat, s-au adresat întrebări, s-au oferit răspunsuri, s-au adus elogii dar s-au exprimat şi multe nedumeriri, semn bun care vorbea cu asupra de măsură despre faptul că evenimentul lăsase urme.

 

Printre cei care au vorbit în acea seară, plecînd de la întîmplarea la care tocmai fusesem martori cu toţii, s-a prenumărat şi Florin Şuţu. Ceea ce m-a sedus de la bun început la el, nu au fost neapărat ideile pe care el le-a vehiculat cu acel prilej, extrem de stăpîn pe sine ci, mai presus de orice, modul total empatic în care el a făcut-o: cald, cu o mare sinceritate, elocvent şi închegat, tranşant şi pertinent, extrem de limpede şi profund, fără nimic contrafăcut în tot ceea ce a spus, însă mai presus de orice, cu o precizie şi-o minuţiozitate ţinînd mai curînd de tehnica unui act chirurgical decît de cea a unuia artistic. Într-o astfel de manieră greu de bănuit pentru un artist de genul său, el a împărtăşit celor prezenţi, lucruri ţinînd de arta lui în contextul fenomenului teatral înţeles ca element definitoriu şi sine qua non al artelor în general şi al artelor vizuale, în mod deosebit. Surprinzător pentru un plastician, mi-am spus eu atunci, un artist care, în viziunea mea, ar fi trebuit să se simtă mult mai confortabil în faţa pînzei întinse pe şevalet, cu pensulele, vopselurile şi paleta la îndemînă, mult mai acomodat cu arta lui adică, decât cu aceea a elocinţei şi a interlocuţiei. Am fost cucerit dintru-nceput în acea seară de Florin şi, puţin invidios pentru prestaţia lui, ardeam de nerăbdare să-i văd lucrările. A fost acea expoziţie de grup, apoi personala din vara anului următor de la Galeriile de Artă ale Uniunii Artiştilor Plastici (UAP), lucruri care au avut darul de a-mi confirma pe deplin bănuielile.

 

Era tot el şi acolo, în pictura sa, o personalitate accentuată, cum ar fi spus doctorul Karl Leonhard, în acele tuşe păstoase, viguroase, debordând de o vitalitate exuberantă, în naturile statice, în portrete ori peisaje, trădând „virtuţi ale unui talent remarcabil de desenator şi simţ compoziţional, o figuraţie echilibrată care denotă o reală capacitate de stăpînire a formei şi servirea ei prin culoare”, cum pe bună dreptate spune despre discipolul său, maestrul Ion Sălişteanu.

Aşadar, acesta este Florin Şuţu, imaginativul introvertit, emotivul,  melancolicul (vezi peisajele, interioarele de atelier, bisericile ori splendidele pridvoare), sentimentalul (ciclul de portrete ale fetiţelor sale, vasele cu flori, nudurile, autoportretele), teluricul omniprezent, cu toată metafizica sa, cel care – aşa cum îi place să spună într-una din ,,zicerile” sale – şi-a „asumat stîngăciile nu ca pe un eşec, nu ca pe o neputinţă, ci ca pe o insuficientă mirare”...

Bogdan Toma

 

* Născut la 24 aprilie 1959 la Ploieşti. Este licenţiat al Academiei de Artă din Bucureşti, la clasa de pictură a maestrului Ion Sălişteanu. Este membru al UAP şi profesor la catedra de pictură-desen a Liceului de Arte „Carmen-Sylva” din Ploieşti. Participă, începînd cu anul 1997, cu lucrări în expoziţii personale şi de grup anuale, în tabere  naţionale şi internaţionale, lucrările sale fiind prezente în colecţii de stat şi particulare din ţară şi străinătate.

Ilustraţiile textului reproduc lucrările lui Florin Şuţu  Alfa şi Omega (50 x 50 cm, acrilic/PFL) şi Trinitate (70 x 60 cm, acrilic/pînză)

 

Vizualizări: 508

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de claudia hering pe Iunie 10, 2011 la 9:08am
Atit de frumos,iti transmite liniste si visare
Comentariu publicat de Petre Anghel pe Iunie 9, 2011 la 7:42pm
Florin Șuțu este un pictor de valoare rară. Il apreciez mult. Si de mult!
Comentariu publicat de Terezia Filip pe Iunie 9, 2011 la 6:47pm
Ce relevant şi ce frumos!  - să-ţi asumi stângăciile nu ca pe nişte eşecuri sau neputinţe, ci "....ca pe-o insuficientă mirare!"  Aceasta-i defineşte de departe pe cei geniali, pe luptători şi perfecţionişti, pe introvertiţii imaginativi ...Biserica din imagine rimează semnificativ cu formele arborifere....
Comentariu publicat de Sprincenatu Dan pe Iunie 9, 2011 la 6:31pm
Superb !
Comentariu publicat de petruta stan pe Mai 2, 2011 la 10:29am

Nu îi cunoşteam lucrările, dar iată că am descoperit cât de vii, în sensul fizic al cuvântului, pot fi culorile. Copacul de lângă biserica din tablou respiră efectiv, iar Iisus Christos este un superlativ absolut al suferinţei.

Mulţumesc frumos!

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Mai 1, 2011 la 8:43pm

Dacă într-un taler ar trebui să aşezăm frumuseţea, în celălalt ar trebui să aşezăm liniştea.” Florin Şuţu

Imaginatie, emotie, echilibru si toate redate prin paleta de culorile ale unui artist!

http://www.youtube.com/watch?v=-vNMzsBXllg
Comentariu publicat de Bogdan Toma pe Aprilie 30, 2011 la 4:43pm

Vă mulţumesc mult pentru cuvintele dvs. Excepţional aţi spus, „naşterea ideilor pure”! Aţi intuit perfect ceea ce am încercat (nu ştiu însă în ce măsură am şi reuşit) să transmit prin modestul meu text… Da, aveţi mare dreptate… Pictura poate transmite, cu siguranţă, dincolo de aşa numitele „imagini” şi idei pure… Mai cu seamă idei în stare de librtatate pură…

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Aprilie 30, 2011 la 2:20pm
Pictura ca maieutică!!!!! Excelent, și de ”văzut” nașterea ideilor pure, pas cu pas, prin imaginile pictorului prezentat.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor