prin gânduri rătăcite se plânge o ispită

că nemplinirea ei ar duce la dezastre,

că tot ce lasă-n urmă e arșiță în glastre

uscat îi este țelul c-așa a fost ursită.

se leagănă-n balanțe să strice echilibrul,

nu-i pasă de trăiri sau alte mari repere,

în drumul ei despotic dărâmă orice vrere,

în focul din altare ea vrea s-aducă frigul...

strivește în picioare tot ce-ar putea-nflori,

în zâmbetu-i demonic e țelul ei pervers,

ia visele la rând

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor