De ce vindem doar spațiu, nu și timp,
Negând suprema necunoaștere-a enigmei
De-un Univers, ce-l dibuim cotrobăind,
Înlănțuit mărgele de-ani lumină-n infinitul migmei.

Lipsiți de simțuri ce le credem top,
Neputincioși sau doar cuprinși de lene,
Insinuăm la legi doar limitări de scop
Și ne purtăm para-deștepți în anateme.

Planetă, cosmos, le-mpărțim felii
Și partajăm avari doar materialul,
Uitând dimensiunea timpului, de-a fi,
Pierdută-n lupta cu irevocabilul.

Credinței fii sau produși de selecție
Perfectu-l renegăm pentru handicap;
Proștilor neadaptați le oferim protecție
Discriminând normalul... cap la cap!?

Sper într-o lume numai de roboți
Cu ideal ce pururi să domine,
Să-l merite... nu minți de doar doi coți
Și ”timp” să aibă numai ce-i valoare-n sine.

Șans-am avut-o în mai multe manșe
Progresului ce ne-a fost hărăzit rapid,
Dar nu ne cumpărăm organ, trupuri în tranșe,
Spre-a supaviețui... perfectul individ.

E-o minimă cerință-n fapt real
La un partaj determinat valoric
De-a dedica din timpu-ne areal
La Terra-n mers... ce-o pierdem euforic.

Sigur e c-avansăm în involuție,
În misticismul propriilor religii
Cu teorii nepuse-n execuție...
Perfectu-l pierdem... timpii în vestigii!

Ieșirea unică-i de-a imita natura
Ce-și reînoiește timpul canibalic
Amestecând peren cu aventura...
Neconcludent de-i etică... sau animalic!
11.11.2010

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor