Sunt pe alee! Ieși din casă!
Mă vede-o lume, cum mă plimb!
Ori tu nu știi, ori nu îți pasă,
Că nu mănânc și... nu mă schimb.

De două zile am vedenii...
În minte, nu-mi mai este loc.
Îmi zboară gândul la... tâmpenii;
Să nu mai fiu, sau să-mi dau foc.

De când ai spus că nu mai vii,
Alerg pe străzi... nu oarecare;
Ci doar pe cele ce le știi...
Căci des ieșeai, făcând plimbare.

Vecinii se uitau la mine...
Că nu îi văd, mă prefăceam;
Mă pălmuiam peste picioare,
Să-i derutez... că lor vorbeam!

Treceam în sus și iar în jos,
Cu mintea-n nori și ochii ficși
Și era cald și timp frumos...
Tot mă întrebam, de mai exiști?

Și câinii toți, în curți fac zgomot
Și iuțesc pasul... cum n-aș fi;
Aud în treacăt ca un hohot...
Aruncă pietre, mici copii!!!

Și-n loc s-apari, cum prevăzusem
Când poarta... iată, se deschide,
Bunica ta, ce-o mai văzusem,
Îmi dă în cap...cu o tingire...

Și de rușine, nu mă doare,
Zâmbesc prostește, către ea;
”- Îți mulțumesc mult, mamă mare;
De unde-o ai...că nu e grea?!”
25.05.2010


Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor