Sunetul de lemn lovit m-a pătruns şi eram doar un corp lipsit de viaţă.
Alţii ca mine se ridicau, dar eu eram prea absent să mai joc.
Duceam dorul cutiilor închise…

Fără voie păşeam timid pe e4.
Deschiderea regelui, soarta mea difuză.

Azi am fost un pion căzut pe o tablă prea uzată.
Alunecând uşor mă bucuram că scap de toate problemele.
Eram purtat de degetele unei mâini divine şi aruncat pe canapea.
Nu mi-a părut rău că am pierdut, of dulce răzbunare…

Las să-mi cadă piesele în gaura din canapea, vortex a tot ce nu mişcă.

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor