placebo

[Laurenţiu Belizan]

obrajii se acopereau de sidef
între palmele tale

[ lasă-mi te rog
un cuvânt
să pot trimite râul acesta
într-o cută a frunţii ]

un timp am ţinut împreună lumea pe umeri

[ atlas este o născocire / nu poţi purta o asemenea povară
cu inima într-o parte a trupului / şi nimeni nu a îndrăznit
să ne condamne la singurătate / aşezând-o în plexul solar ]

acum florile din tabloul tău au început să se ofilească
în jurul lui o fereastră creşte spre niciunde

[ trebuie doar să răsuceşti pânza şi îmbinându-i capetele
să afli că dincolo există cineva
care ne pune durerea pe un portativ
durerea este modală / iubirea poate fi oricum / armonică modală atonală ]

ştiu

ştiu că dacă atunci aş fi avut răbdare ar fi curs poezie din tine
pentru că ochii tăi sunt seminţe
din care poate oricând creşte un cer nou

[Laurenţiu Belizan]

Mulțumesc Irina. Sensibilitatea ta îți dă putința să vezi dincolo de aparențe.

[Irina Lucia Mihalca]

Un poem intre doua tablouri pictate liric in care "un timp am ţinut împreună lumea pe umeri.../ acum florile din tabloul tău au început să se ofilească/ în jurul lui o fereastră creşte spre niciunde". Frumoasa proiectie si trimitere a cititorului spre lumini si umbre, spre unghiuri nebanuite.

"ştiu că dacă atunci aş fi avut răbdare ar fi curs poezie din tine
pentru că ochii tăi sunt seminţe
din care poate oricând creşte un cer nou"

[Carmen Tania Grigore]

Controversele pun si mai mult in evidenta nivelul liric; mai trist este atunci cand sunt emise prin prisma spiritului de "gașcă". Ai un stil original, modern . Felicitari!

[Laurenţiu Belizan]

Mă bucură remarcile tale, cu atât mai mult cu cât pe alt site poemul este atât de controversat.

cu simpatie

[Carmen Tania Grigore]

"Ochii tai sunt seminte/ din care poate oricand creste un cer nou ", frumoasa imagine (si nu numai aceasta) !
Cu bucuria lecturii, in asteptare de alte bucurii!