PLACENTA DE GHEAŢĂ

de DAN PREDESCU
poeme elementare
editura Theka
Bucureşti
2003






VERSURI CARE SE ÎNTÂMPLĂ PE PĂMÂNT



ATLAS



Aud pârâind şi mi-e teamă că se rupe

pânza putredă şi albastră de deasupra noastră

Şi stelele-au să cadă

Şi-o să se vadă

tencuiala coşcovită, mucedă,

din spatele ecranului.

Simt greul, tot mai greul.

Am un fel de cancer,

Ceva creşte în fundul ochilor mei.

E greutatea, numai greutatea de negură şi zgură

sedimentată în ouăle sterpe din capul meu.

Ochi fără mâini.

Port în spinare mizeria asta

tot mai plină de păduchi tot mai plini

de Duhul Sânt şi de zmerenie.

Ăştia îl au pe Dumnezeu.

Îl au cum ai o curvă, în treacăt şi grăbit,

la ceas nepotrivit.

Îi ţin în spate, îi port în ochii mei nerodnici,

în care-ncape totul,

Slugă deşălată

la ăştia plini de bună cuviinţă.

SCHIZOPOEM

Lumea e dreaptă

Strâmbă e numai gândirea mea dereistă.

Angrenajele merg bine până în clipa

Când nimeresc eu bobul de nisip printre ele.

Dacă tu eşti bun

Eu sunt rău

Şi viceversa

o hypocrite lecteur mon semblable mon frère.

Vie Domnia Luminii

Odată cu desfiinţarea mea

Dar aţi avea curajul să pariaţi

Că aşa se va şi întâmpla?

Plouă

Grâul va da în spic mult mai devreme

Dar pe mine mă udă

Şi asta nu-mi place.

Doamne-dacă-exişti

Ajută-mă să cred în continuare

Că Eu nu este Ei.

MIE îmi va da viitorul dreptate

Dar asta se va întâmpla din vina voastră.

Nu sunt decât o mică fiară

Neînscrisă în controale.

Fiarelor mari

Fiarelor feroce

Fiarelor vechi

Primiţi-mă printre voi

Nu înţeleg pământul

De sub mine

Pământu-acesta

Ce n-a ştiut vreodată să vorbească

Pământul gâfâind hipertensiv

Pe care stă să-l lovească damblaua

Pământul care stă să fete

Pământul

Care

Stă

Cadă

Balon captiv

Deasupră-i

Nu pot să-i spun nici un cuvânt

LAMENTO LA SFÂRŞITUL LUMII

Revărs asupra voastră

Haznaua sufletului meu

Lumea s-a stins

De câtă dragoste e oare nevoie

Spre a o reaprinde

Tot soiul de pocăiţi

Mănâncă rahat despre apocalipsă

Şi epuizarea resurselor energetice

În noi toţi nu mai e

Destulă viaţă

Ca să murim ca lumea

Şi astfel continuăm

O ţinem tot aşa

NACHT UND NEBEL ERLASS

Piese jocului de şah,

Într-o partidă căreia

Nu-i vom apuca sfârşitul.

Nevăzători, în noapte şi ceaţă,

Profeţi, eroi, martiri şi porci.

Nepăsători, călcăm desculţi

Pământul plin de cioburi

Din spusele profeţilor.

"Asemenea lucruri se pot întâmpla

numai altora".

Eroi inutili, martiri sâcâitori,

După aceea.

Ne luminează-acum

Pe toţi,

Imparţial şi optimist,

Un Soare nou,

Făcut din plastic.

DOINĂ

Vietăţi foiesc

Pale-n jurul meu.

Îşi zic că trăiesc,

Să le crezi e greu.

Lupii nu au colţi,

Bardele tăiş,

Vulturii sunt morţi

De un rău pieziş.

Potolite-acu'

dorm ca în sicriu.

Mămăliga nu

Explodează, ştiu.

VERSURI CARE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN CER

ARITMETICĂ

"Numărul zilelor

vieţii mele

e numărat"

monologhează

un câine

răguşit

la Lună.

ZODIACUL COMESTIBIL

scrumbii în rochii de lamé

aurii afumate scrumbii

în cârduri rotesc printre zodii

şi sunt grozave ah divine la gust

şi plouă-n băltoace poeţi pluvioşi

BOWLING

După o grenadă,

după încă o grenadă aruncată,

poetul Stelaru spuse scârbit:

"Da' mai ducă-se la dracu'

vagula animula blandula"

Şi-şi azvârli de-a dura

căpăţâna.

"Nouă"

comunică Popicarul Ceresc

pe un ton lipsit

de cine ştie ce

bunăvoinţă.

A CINCEA DIMENSIUNE

lui Tudor George

Aprigă furtună-ntr-un pahar cu rom,

Suflare furioasă ca vârtejul

Velelor pierdute-n Maëlstrom,

Acel tornado straniu rupe vrejul

Unui amorf dovleac şi îl înalţă

La stare nouă, de cerească

Sferă pe bolta cu schimbată faţă.

Jos - Terra-i o contură flască!

CELULA MEA DIN PARADIS

lui Giorgio de Chirico

Ce părăsită aureola undeva, în cer,

Ce singur printre tuburi de cartuşe,

Ce trist întoarce-oglinda zâmbetul stingher

Şi cât frig în celula fără uşe.

în timp ce fumul de ţigare

îmi pudrează pieptul

în timp ce-n cuşca de alături

doi se-mperechează

în timp ce undeva departe

despică noaptea o săgeată

lăsând în urmă flăcări

pe tabla unde Dumnezeu

repetă până la abrutizare

de unul singur

o partidă

în timpu-acesta undeva mor oameni

acum ţigarea mea s-a terminat

alături s-a făcut tăcere

numai partida Domnului

de şah

continuă

pe-un eşichier tot mai uzat

Să încep a reproşa una şi alta ar fi o greşeală, o lipsă de tact, o zădărnicie, o adresare patetică şi fără puterea de a convinge un semen gata convins.

...

Se profila o cioară cu trei aripi

Pe staniolul zorilor dogmatici...

Sărmană cioară, vai,

delicvescentă cioară...

spuneţi în aproape cel mai scurt poem al dvs. Aur şi argint, întâmplarea făcând ca la el să vă deschid cartea şi să mă conving repede că întregul rău e de neevitat, pentru că şi răul poate fi, doldora de merite, o lecţie de artă.

De la titlu la motto-ul din Tagore, apoi sumarul plus dedicaţiile, subtitlurile cărţii-manuscris, apoi versurile, fiecare în parte, de atâtea ori glorificând o măreţie neagră, toate acestea m-au convins că locul lor cel mai potrivit după lectură este pagina de revistă şi raftul bibliotecii.

Şi totuşi, sunt cuvinte, cuvinte doar, nu viziuni, cu convingeri, nu scârbele asasine de care suferim, cuvinte numai în textele dvs. care ar putea fi înlocuite cu termeni civilizaţi, la fel de elocvenţi, dar nu atât de urât mirositori.

Constanţa BUZEA

România literară nr. 6 (12 februarie 2003)

Am să ofer aici, drept consolare, o altă voce poetică, poate un poet tot atît de necunoscut, dar care pe mine m-a convins cu mesajul său autodevorator. E vorba despre Dan Predescu şi placheta sa de versuri Placenta de gheaţă, care are o respiraţie septentrională, venind şi el ca formaţie din placenta shakespeariană. Poetul este mai mult decît glacial, este apocaliptic, dar un apocalipsis de o sinceritate hamletiană ce face trupul şi umbra să fie asemeni, cum spunea Eminescu.

...

Poetul e un spaţiu-tampon între cer şi pămînt, „doi străini” (Arhimede), consolîndu-se cu ideea că: „Eu sînt Achille / cel cu o sută de călcîie/ - măr jupuit/ şi dureros în frig - / eu sînt Achille/ şi nu ştiu să alerg”. Dilemic, sceptic, sentenţios, fatalist, e gata să încarce „o bandă nouă-n mitralieră” (Fericirea generală). Mai mult, acestei viziuni eshatologice îi adaugă multă autoironie, mult umor, ca în Idioţii lui Lars von Trier. Predescu îşi autodevorează obstrucţiunile din el însuşi, e sincer pînă în măduva cuvintelor, se descărnează în faţa cititorului făţarnic, citîndu-l pe Baudelaire, pe orbecăitorul Ahasveros, care smulge măştile şi lasă aerul să vină proaspăt. ...

Grid MODORCEA

Tricolorul nr. 1585 (16.06.2009)

Vizualizări: 152

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe August 18, 2011 la 10:44pm
Eh, vămi şi vămi... Să nu ne gândim la cele "oficiale", care mai şi ruginesc... De tinere... Nici nu-i nevoie să se-nvechească...
Comentariu publicat de Dan Predescu pe August 18, 2011 la 7:44pm

Stimată doamnă, n-am trecut, nu m-au primit.

Sunt tot pe-afară. Un outsider - că, dacă te bagi în tărâţe... faci carieră...

 

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe August 18, 2011 la 3:11pm

"Nu sunt decât o mică fiară

Neînscrisă în controale.

Fiarelor mari

Fiarelor feroce

Fiarelor vechi

Primiţi-mă printre voi"

 

Între timp se pare că aţi trecut cu bine prin câteva vămi...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor