E toamnă şi coapsele ei încep să se potrivească

din ce în ce mai mult jocului.

Se face că apucă din adevăr cu mâinile coapte

ca pofta dintr-un măr

în care s-a prins putreziciunea.

 

Sufletul ei înghite cu măsura în care sâmburele alunecă-n pământ

şi dă drumul la viaţă.

Aşa înţelege foamea

ca pe un prădător cu dinţi

care mestescă întunericul, satisfăcut.

 

Ea iubeşte

cu precizia unui acrobat care joacă pe funii

aşteptând aplauze

de la cei care au plătit cu viaţa, pentru un spectacol gratis.

Să mori

asta e ultima şi cea mai simplă dintre potriviri.

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Zavalic Antonia pe Octombrie 31, 2013 la 5:46pm

Mulţumesc pentru opriri. Mi-a plăcut modul de interpretare. Am vorbit despre devorare ca punct de pornire cât şi punct de oprire al unei frământări. Une femme fatale care isi joaca viata ca pe un rol. Merci!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor