Rătăcesc prin Plaza Mall, casc gura

la minunile de plastic ale secolului,

îmi salut umbra în vâltoarea întâmplărilor mărunte

şi mă amuz de lucrurile care m-au trăit cândva

(un leptop, o pereche de adidaşi o corabie

eşuată cine ştie pe unde) şi încep să cred că

indiferenţa rămâne singura pasăre cântătoare.

Mă mai leagă ceva de toate astea?

De vitrinele noului secol?

De oamenii grăbiţi care trec unul prin altul

spre ambuscadele duioşiei?

 

Neauzite se spun aici poveştile…

Copilul orfan îşi rostogoleşte tristeţea

pe scările rulant, păpuşile Barbie

îmbătrânesc în oglinzi de cristal,

cineva  îşi aranjează nodul din gât

iar casele de marcat afişează

preţul multicolor al fericirii…

 

Era mult mai bine, îţi spui,

în celălalt loc străin, numit acasă,

unde, pe geamul cu flori de gheaţă,

puteai să desenezi cu degetul

bătăile inimii, era mult mai bine,

şi în curând o să vină seara iar tu

încă rătăceşti încă prin Plaza Mall

căutând o ieşire spre marginea lumii.

Vizualizări: 116

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de milica furtuna pe Ianuarie 9, 2014 la 6:17pm

Precum un pictor contemporan  redati " minunile de plastic ale secolului " si tristetea iremediabila din "povestile neauzite " ce ne plimba siret dintr-un loc strain in altul : " imi salut umbra in valtoarea intamplarilor marunte "...

Cu pretuire ,

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor