De câte ori n-ați obosit de silă
Când nu mai este țel, de tine nu ție milă
Și-ai lăsa tot, doar timpul ca să treacă
Fără ambiții, sau valori... de sex ți se apleacă?...

Când totu-i în zadar, la bine și la rău
Și viitor și muncă au destin de hău...
Furat d-agoniseală, de speranță
Devine-un joc de-a pierde-n lipsă d-importanță!

Te pierzi printre străini - tu ce-ai crescut copii-
Uitat, n-ai zi de-aniversare, nu ești din cei vii,
Părinții te-au dezmoștenit pe vorbe ticluite...
Nici școala nu-ți servește-n diplome-nvechite!

Nu ai oricum acces, n-ai dreptul la salut,
Ești paria, refuz anticipat, un neștiut,
Trăiești înșelăciuni de la prieteni și hoție;
Nu vrei să mai exiști, vrei lenea-veșnicie!?

Ești o depresie, o decădere de moral,
Un inutil recunoscut, un nul universal
Și nu ai vină, e-un concurs de circumstanțe
De mii d-eșecuri, cu-nceputuri în speranțe...

Paradoxol nu ești nicicum sinucigaș,
Ai doar simptom de emetic, nu ești un laș,
Ești un cobai al sorții, ocazional
În insuficiență, cu eventual sfârșit fatal.

Ești tare-n caracter, de te-a menține,
Ce poate-ntoarce fatalismul înspre bine...
Cu multul stoicism, tot, poate să reînvie;
Rămâne sila....Pentru altă dată, fă-o să se știe!!!
17.08.2010

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor