Răstignit e cerul pe ninsoare,

Norii se adapă din fântână;

Tot pândind seminţele-n ogoare,

Cântec vechi, de ploaie, îl îngână.

 

Nu e mult de când s-au spart în cioburi,

Troienind amurguri despletite,

Şi în paltini, aninate globuri

Luminau subţire, mult tihnite.

 

Prea sătui de vifore, de iarnă,

Plâng în zori sub merii din livadă

Şi din ocne ‘negurate toarnă

Indolente ploi ce stau să cadă.

 

Tot pândind seminţele-n ogoare,

Răstignit e cerul pe ninsoare.

 

Din volumul Recurs pentru iubire  -

Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor