Pe vechiul pod și-au scuturat salcâmii

și ultimele frunze care știu

că-n primăvară îi era fântânii

de dincolo, un drum … de-acum pustiu.

 

Pe-atunci, scăldate-n razele de soare,

de-un verde ce râdea sub adieri,

păreau că-n fericire, iubitoare,

vor străluci în multe primăveri.

 

Se-adună, tremurând, în vântul rece,

la marginea uitării, pe un pod,

murind încet, dorindu-și, doar, să plece,

din lumea care,-acum, le scaldă-n glod.

 

La vechiul pod, chiar gândul se oprește,

privindu-l trist, doar uneori cu dor,

se-ncruntă, se întoarce și pornește

spre alte locuri și c-un altfel zbor.

 

Sunt două lumi, legate altădată,

cântate în poeme de-un rapsod

pe drumul care îl ducea odată

prin lumi unite printr-un simplu pod.

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor