de-aș putea cuprinde în căușul palmelor
atâta iubire cât să fie de ajuns acestui pământ
pentru a-și ucide oamenii urile din ei
mi-aș pregăti brațele de pe-acum pentru povară
și inima pentru zbateri
aș trage adânc în piept aer din trupul verde al pădurii
pentru ca să nu mă amețească înălțimile

dacă mi-aș putea da arcuirile trupului
să fac pod peste abisuri până la lumină
aș cere infinitului să mă adopte
trăgând întreaga umanitate după mine

nu am fost încă după stele
și nu știu nici ce e în spatele lor
dar știu că atâta vreme cât suntem pe acest pământ
menirea noastră e să găsim în noi iubirea

dacă intro zi voi fi dusă
întrebați pe cei care m-au cunoscut
dacă mi-am luat iubirea cu mine
sau am lăsat-o împrăștiată aici
pe pământ

Vizualizări: 54

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor