Nu am inteles,

pentru ca de neanteles

este ochiul timpului

frumos decazand in absurd.

 

Zbor suspendat in timp,

al pietrei

peste pasarea adormita.

Cuvant inghetat fara sens

deasupra sensului in sine,

al sau.

Gura ramasa deschisa,

ne mai avand nici o rostire

sau strigare,in sine

si pentru sine.

 

Suntem materie primordiala

suspendata intr-o absurda

si frumoasa,

decadere a timpului.

A ochiului sau.

Cu clepsidra la orizontala

in actul intoarcerii.

 

 

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor