*

      *              *

 

 

Prinzându-te

de mână îmi arzi

degetele stupefiate

îți simt aripile care se scurg la picioarele mele

cenușă

vreau să-ți dau drumul

dar deodată aud țipătul tău

tunet nelămurit pe cer înspre sud

 

totuși vreau să te prind

ici colo câte un fulg îmi arde carnea crudă din palmă

cenușa ta transformată în diamante

zdrelindu-mi genunchii

aplecați prea devreme să te găsească și

totuși vreau să te prind

 

gravitația oaselor mele

se agravează

inima imponderabilă încăpățânat

străbate întreaga ființă

lungind aiurea întreaga mea față

(un nou portret de El Greco)

până când prin creștet

v-a exploda

o picătură de ploaie

 

trupul o stană de piatră

inima mea o săgeată

și tu lumină târzie

a unui astru mort mai de mult....

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Iulie 5, 2011 la 7:12pm

"inima imponderabilă încăpățânat

străbate întreaga ființă"

Cu drag citire, Irina Lucia

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Iulie 4, 2011 la 9:23pm
trupul o stană de piatră lungind aiurea întreaga mea față zdrelindu-mi genunchii dar... aud țipătul tău

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor