de ceva vreme


îmi locuieşte în creier


o migrenă


şi-a făcut cuib


printre neuroni



cam sărită de pe fix,


ce-i drept


uită să se spele pe mâini


sau să strănute în batistă



isterică,


nu-i pasă de nimeni


şi nimic


doar de propriile nevoi


iar când visează


nu se poate abţine


să nu ţipe




am învăţat să trăiesc cu ea


şi împărţim orice


până şi cafeaua de dimineaţă


cu două cuburi de zahăr


e ca un cordon ombilical


ce mă leagă de viaţă

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Bianca C. Dan pe Aprilie 28, 2010 la 11:08pm
dragă Irina, poezia pleacă de la o durere de cap care m-a ţinut aproape o săptămână iar la construcţie, sinceră să fiu nu m-am gândit prea mult, cuvintele au curs de la sine, pur şi simplu şi n-am crezut migrena mea că va trezi interes, dar cum se pare că a făcut-o, vă multumesc mult tuturor pentru comentarii.
Comentariu publicat de Elisabeta Branoiu pe Aprilie 27, 2010 la 3:03pm
Viata ne demonstreaza ca are mai multe drumuri... atunci sa cautam viata "nobilitoare" in care sa gasim numai frumosul : "credinta, fericirea si dragostea". Este ca un triunghi ; "Iisus, eu si aproapele", si a

stfel se vor elimina toate rebuturile din calea vietii noastre! Doamne ajuta!
Comentariu publicat de radu irina pe Aprilie 27, 2010 la 1:39pm
Ce ţi-a inspirat ideatica? Dar construcţia poemului ? Poţi spune? Cu prietenie,
Irina R.
Comentariu publicat de Mara M pe Aprilie 27, 2010 la 11:00am
Adica;durerea care te face atenta LA VIATA!
Acele fine ale migrenei,acupuctura vieti?!Ma intreb si eu,acea durere care iti ascute simturile si prin care viata iti spune,,SUNT AICI CU TINE PRIVESTE-MA,NU MAI TINE OCHI-N PAMANT,,!DUREREA TRECE DACA RIDCI OCHI LA CER,SI E IMPARTITA LA DOI ATUNCI CAND PRIVESTI PE CINEVA IN OCHI
Comentariu publicat de anca aurelia oprescu pe Aprilie 27, 2010 la 10:23am
Splendid joc de cuvinte în titlu. Felicitări.
Comentariu publicat de violeta bratu angelica pe Aprilie 27, 2010 la 9:43am
frumooooosssss!!!
bravo...
cu totii avem migrene...
da nu recunoastem..cum ai facut-o tu,,,si ai facut-o bine!!!!
felicitari
viooo...
Comentariu publicat de Florinel Constantin ANDRISAN pe Aprilie 26, 2010 la 9:44pm
rogumi-te dragule, miracole, crescandu-le...
Comentariu publicat de Urzica Gheorghe pe Aprilie 26, 2010 la 3:23pm
''Migrena'' personalizată este metafora ''umbrei'', a personalităţii tale ascunse. Ea poartă cu sine aspecte ''întunecate'' şi ''luminate'', dar amândouă sunt benefice şi tot atât de distructive, depinde de noi cum le punem în valoare. Trebuie să ni le asumăm şi pe acestea pentru a străluci în propria noastră măreţie şi lumină, trebuie să recuperăm încrederea în talentul şi darul nostru, să ne asumăm împlinirea, unicitatea, succesul, creativitatea, iubirea şi divinitatea din noi, partea luminoasă cât şi partea întunecată. Recunoaşterea şi asumarea celor două feluri de proiecţie a umbrei, întunecate şi luminoase, permite să apreciem darurile unice ale celorlalţi. Inerent acestor paşi făcuţi de acceptare şi integrare a acestor aspecte din noi, se naşte sentimentul de pace lăuntrică, de iertare şi iubire şi creaţie sublimă. Subscriu celor spuse de domnul Constantin Grecu, fac parte dintr-o generaţie educată în spiritul muncii şi bunului simţ, care au fost paralizaţi, la vremea aceea, de tupeul făcătorilor de literatură care au învăţat la Seral sau la F.F. să-şi pună limba pe bigudiuri în întâlniri de tot felul, apoi după '90 s-au ''făcut'' profesori universitari. Trăiesc o compensaţie a acelor timpuri când descopăr tineri talentaţi care scriu poezie sublimă. Iar prin EI reuşesc să recuperez ce nu am putut avea din prea bun simţ şi mare prosteală.
Comentariu publicat de driza thoma pe Aprilie 26, 2010 la 1:49pm
poezi cu meditatii pasionante,in care gandurile se invelesc poetic
Comentariu publicat de Zoltan Terner pe Aprilie 26, 2010 la 1:17pm
Felicitari juna deveanca!
Poemul mi se pare admirabil. Nu-i gasesc cusur. Iar finalul este exceptional. Un apogeu. Ultimele doua versuri sunt de zile mari. Finis coronat opus. Ma bucur pentru dumneata, Dan Bianca. Hăl de Sus, te-a inzestrat cu talent poetic. Imaginaţie, metafore, unitate, crescendo. F.B. !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor