(au trecut milioane de ani de atunci

s-au format găuri negre care ne-au supt

energiile ne-au ros pielea carnea unghiile

s-au înălţat munţi s-au adâncit văi

cutremurele ne-au însemnat prăbuşirile

vulcanii s-au stins în noi/s-au aprins în hăuri)

între timp am devenit oameni de plastic

în laboratoare japoneze s-au inventat trepte

care se caţăra singure până la mine

ascensoarele îmi ţiuie pe la urechi

şi acum se sapă turnuri babel prin

tălpile mele prin cerul de sub tălpile mele

există într-adevăr un boogie man în

fiecare din noi aleargă de la stânga la

dreapta pe vene închipuite ne fute visele

ne fute creierii carnea sângele

pas cu pas celulă cu celulă

chiar au trecut milioane de ani de atunci

mi-am început poemul acesta prin martie

gagica mea îmi înflorea corcoduşii

cu un gest cu o arcuire

poemul ăsta încă se scrie tu îl simţi ieşind

prin ecran aşezându-se pe pad apoi

între palmă şi mouse mişti scroll-ul tragi

pagina în podea dar textul se continuă

intră în pardoseală se agaţă de lustra vecinului

şi tot aşa până într-un hău până dincolo de

acel hău

eşti tot mai iritat tot mai transpirat

sudoarea îţi bolboroseşte pe frunte

nu te mai înţelegi devii ultrasensibil

suprapui chipul tău pe oglinzi imaginare

dar ceaţa fumul nu-ţi permit să vezi

gândeşti un comm comercial roteşti

scroll-ul vrei să ajungi la final acolo

unde nisipul se naşte pe sine din

vârtejuri ameţitoare şi da vrei să

termini într-o noapte ce scriu eu din

martie acum milioane de ani

(faci o pauză)

o strigi pe nevastă-ta să-ţi aducă

ceaiul cafeaua // îţi trimiţi soţul după

ţigări // i-o pui neveste-ti pe birou

îi striveşti spinarea pe ecran apoi

curul sânii vrei să uiţi să te descarci

eu te-am avertizat acum s-ar putea să

intru în textul acela să cresc ca un dildo

incredibil de real să te ajut cumva -

ea oricum o să mă strige pe mine

toate femeile mă strigă pe mine

aşa că de oricâte ori v-aţi fute

chiar în miezul celei mai drăcoase

intimităţi tot un soi de gang bang

double penetration ar fi

(oh god, dumnezeule, d-zeule)

abia acum eşti scârbit cu adevărat

ţi-ai întins nervii la maximum

cei mai slabi au căzut ca boabele de

mazăre în prăpastia dintre tine şi monitor

câteva milioane de ani

stau şi-ţi scriu povestea

chiar acum scot din coastele tale fiinţa

perfectă scuip tropăi prin tine fac praf

pun la dospit

o să fie ceva nou megamodern

un fel de păpuşă mecanică

ea va merge pe stradă chiar în

spatele tău îţi va lega şireturile să nu

cazi în nas îţi va plăti berea ţigările

şi-ţi va spune aşa

simplu sincer direct

"eu sunt păpuşa bob de rouă din cartierul

trivale am fanta cea mai roz mă cheamă lulu

şi vreau să ţi-o trag"

ei, e zici?

(eu m-aş arunca în tine, să ştii

toată viaţa am iubit o singură femeie

după ce a plecat am cusut trecutul

l-am legat de prezent cu fir alb

mi-am împărţit corpul în două -

ăla din spate i-a tras-o celui din faţă

şi tot aşa

până azi acum aici

când m-aş arunca în tine

fără regret)

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor