Mai lasă-mă o clipă
să te mângâi 
frunză căzută pe cărare
frumuseţea ta, 
o port cu mine
din timpul pomului în floare
simt emoţia nestăvilită
alin durerea 
cu o rugă fierbinte
ce urcă în zboruri neştiute
vei renaşte-n primăvară
în muguri de speranţe
şi flori de giuvaer
m-ai dezbrăcat de verdele privirii
când focul iubirii ardea
apoi te-ai transformat
în galben zâmbitor
vântul oftează
în lunga dezmierdare
sub muzica suavă
pe foaia toamnei
aştern cu gânduri simple
poemul pentru tine...
frunză pierdută,
între pământ şi cer.

Vizualizări: 50

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de CIOBOTARIU MARIA pe Noiembrie 18, 2014 la 10:47pm

Multumesc mult!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor