sufletul tău, draga mea, e
ca o pasăre care se lovește de geam
până când arderea se consumă în
sine

focul e singurătatea cusută de sobă
focul pleacă din tine acum
eu aștept aștept
iau haina de azi peste haina de ieri
trec râul care-ți mărginește mișcările
îți arunc semințe de vis în pântec sau
grămezi de surcele
totuna

o iei razna/ candela se aprinde
muști buza norilor până la sânge/ lumânările tremură
dragostea nu se naște din singurătate, draga mea
*
dragostea e atunci când se lipesc toate
pustietățile într-un bulgăre clocotind

în el se aruncă trupuri încolăcite și goale
ca pentru judecată

dragostea e atunci când nimic nu se consumă
doar vina păcatul și moartea se mistuie

și curg 

ceara unei lumânări
sub marea
flacără

Vizualizări: 42

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Alexandru Gheţie pe Mai 20, 2011 la 11:31pm

multumesc, ioana...

mă bucur...

 

alex

Comentariu publicat de catalina pe Mai 20, 2011 la 10:26pm

alex,<am ales din poem ce imi place mult!

 

dragostea e atunci când se lipesc toate
pustietățile într-un bulgăre clocotind

în el se aruncă trupuri încolăcite și goale
ca pentru judecată

dragostea e atunci când nimic nu se consumă
doar vina păcatul și moartea se mistuie

și curg

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor