Hlamida fermecată
Se plimbă doar poeţii, prin lume, cu-o hlamidă
Din fire nevăzute ţesută, iar culoarea
E roşie sau albă, precum adie boare
Din alt tărâm venită: un praf de sulfamidă,
Amar, le stă în cute şi cred că-i praf de stele:
Neînţelese tâlcuri deznoadă la soroace,
Cuvântul scris le este lor dat, ca să îl joace,
Cu reguli drastic spuse, în horă, chiar de iele.
Un duh îi stăpâneşte, le dă porunci sucite
De cred că-s ei stăpânul, nu robul umilit,
Îi face să iubească sublimul, chiar silit,
În suflet îi loveşte cu vorbe rătăcite.

În catarama prinsă pe umăr, au o pană,
Cu care-a fost înscrisă, în versuri, prima rană.

Vizualizări: 5

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Septembrie 4, 2009 la 9:57am
Comoara

Ne-nvăluie iar toamna cu tandra ei căldură,
Şi părul tău miroase a vânt şi-a mere coapte,
Feriţi de ochii lumii păşim tiptil în noapte
Şi nici un ceas n-arată a timpului măsură.
Atemporală stare mi-ai pregătit iubito -
Micuţele-ţi sandale îmi par acum capcane
În cureluşe strânse, chiar fusta cu volane
E fustă-pantalon, iar bluza-afurisito
E platoşă de zale cu străluciri de strech,
Şi trupul tau imi cere să-i explorez căldura,
Săruturile sute, imi ţin captivă gura,
Cum să mă plâng că topu-ţi îmi dă frisoane reci...

Când mă credeam pierdut, tu dragă vrăjitoare
Mi-ai arătat comoara-ţi din cap până-n picioare.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor