Poetul Gheorghe Istrate, la aniversară

Azi m-am trezit cu noaptea-n cap, bucuros că mierlele nu şi-au încetat o clipă trilurile neasemuite ( ele „s-au ostenit toată noaptea cântând”, cum spunea Blaga, poetul născut chiar în această zi), inducându-mi convingerea că niciuna dintre ticăloşiile lumii, înmulţite apocaliptic în ultima vreme, nu le va curma cântecul măiestru; bucuros că am să scriu aici despre prietenul Gheorghe Istrate, poetul inafabil, care mâine, 11 mai, împlineşte 71 de ani... L-am sărbătorit pe blogul meu şi acum un an, la împlinirea unei atât de frumoase vârste, dedicându-i un sonet, re-publicând alte 6 sonete pe care li le-am adresat cu ani în urmă, la Neptun, lui şi prietenului poet Ion Murgeanu, într-o joacă poeticească plină de afecţiune. Acum n-am să fac decât să transciu aici câteva poeme de-ale lui Gh. Istrate din cartea ce i-a apărut nu de mult, şi pe care mi-a trimis-o cu o dedicaţie. Este vorba de antologia sa Dialog cu invizibilul, scrisori către irealitate, 101 poeme, la editura Terra din Focşani.  Prefaţa este semnată de exegetul-prieten Dumitru Radu Popa, acum autoexilat în Statele Unite. Din explicaţia pe care autorul o pune chiar la începutul cărţii, aflăm că această antologie de autor, menită să-l reprezinte la împlinirea a 70 de ani, ar fi trebuit să apară anul trecut la editura Academiei, însă factorii de decizie, după lungi şi penibile amânări, şi-au declinat orice răspundere. S-a găsit totuşi o editură fastă şi un prieten generos care să o sponsorizeze, nimeni altul decât dl. Costică Neagu, editor şi al întregii opere a marelui cărturar Simnion Mehedinţi. Mai sunt astfel de oameni pe la noi? Mă minunez şi mă bucur fără limită. Mai ales că de existenţa şi proliferarea celorlalţi, a obstrucţioniştilor plasaţi în posturi de decizie, ne-am prea lovit în toţi aceşti ani... Fie deschis spre sufletele dragilor cititori  drumul nobil al versurilor marelui nostru poet şi coleg de generaţie Gheorghe Istrate. La mulţi ani cu sănătate şi binemeritate izbânzi literare! Ion Lazu

Gheorghe Istrate: Dialog cu Invizibilul

Ritual

Doamne iar ni se întâmplă

Să stăm tâmplă lângă tâmplă

Năduşeala ta divină

Me-nlumină în lumină

 

Vorba tTa e carnea lumii

Lunecă prin ea postumiiânenăscuţii, visătorii

Din bisericile florii...

 

Ritual

eu văd pământ numai pământ

În ochii mei e un mormânt

în care de vecii durează

o sabie ce scânteiază

 

eu dacă mişc trudit din pleoape

aud troznind în ceruri ape

şi-un înger rătăcit şi gol

pierzându-şi haina de nămol

 

lumina mea-i cu glasul mic

un clopot strâns peste nimic

un lan cu nopţile în spic –

 

aşa cum umblu şi mă-nsfânt

sunt doar pământ numai pământ

 

Ritual

pe ţărmu-acesta-ncremenit de cretă

tăcerea mare-a lumii mă repetă

să pot răbda oceanul ce-mi depune

sub tălpi întunecatele lui dune

s-aud cum se descarcă alb sub valuri

timpul bătrân nesfărâmat de maluri

cum izbucnind prin apa-ntunecoasă

ea se va sparge-n lutul de sub casă

cum pruncii dulci din vremi neîncepute

vor murmura-ntâmplări necunoscute

pe ţărmu-acesta-ncremenit de cretă

unde tăcerea lumii mă repetă

 

Ritual

din lucruri pe furiş curg lacrimi

din noapte se preling planeţi

peste fiinţă peste patimi

n-ai timp să-nveţi să mai regreţi

 

se-adună lumea-ntr-o lumină

ca floarea-ntr-un grăunte viu

abia atinsă de-o albină

ce soarbe clipa din târziu

 

un prunc se-ntoarce în sărut

în moartea care vrea să moară

precum pământu-n început

precum lumina în fecioară

 

Ritual

...

eu vin de departe din tâmple de piatră

din osul anilor vechi ne-nceput

din insula semnelor sacră

pe care apasă un deget necunoscut

 

Ritual

curge memoria – veşnica plută

a neamului nostru umbros

umblă Cuvântul pe gura mea mută

asemenea tălpilor lui Hristos

 

 Ritual

maica mea lumina mea

rana mea de-a pururea

mi-am făcut din dor o stea

să mă-mbrăţişez cu ea

maica mea lumina mea

 

din ţărâna mea bolnavă

ţi-am pus candelă şi slavă

din pământul meu sfielnic

ţi-am pus smirnă şi jertfelnic

...

Când va fi cândva să mor

Mă voi face un izvor

Ca să umblu sub pământ

Cu picioare de argint

 

Să te plâng să te găsesc

În mormântul tău regesc

Fiindcă te-am cătat în stea

Dar în stea nu se murea -

acolo se nemurea

Maica mea lumina mea

Rana mea de-a pururea

 

Ritual

                        Lui Ion Murgeanu

Dospeşte casa-n nopţi străvechi

Rotindu-şi talpa-n lutul sferic

Se-aude câinele lovindu-şi

 Grumazul gros de întuneric

...

Înalţ o scară albă-n cer

Prin care-o pasăre de sânge

Mai are dogorind de ger

O rugă doar şi mă ajunge

 

Asemeni ei sparg vraja runii

Se-aud în vid tăciunii puri

La care îşi aprins străbunii

Cuvintele-adormite-n guri

 

Ritual

Copil al pietrelor – învăţ să tac

Magnetul tainei înapoi mă strânge

Aşa cum trec orbind din veac în veac

Sunt pruncul repetat de-acelaşi sânge

 

O ce lumini se-apropie-adunând

Tărâmul lor neînceput de rună

Ninsori de clipe-mi flutură prin gând

Închipuind statuia mea străbună

 

Nu mai sunt singur – din fiinţă vin

Întors în ochiul morţii care plânge

Şi ies din ceaţa trupului virgin

La piept strângându-mi vorbele de sânge

 

Mai sus de sori e-o noapte abisală

Pe care Dumnezeu o ţine-n poală.

Vizualizări: 161

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ion Lazu pe Mai 13, 2011 la 11:27am

Stimată şi delicată poetesă Sânziana batişte, mulţumesc pentru bunele gânduri.

Poetul Gheorghe Istrate, un nume de seamă al liricii româneşti postbelice,rămas până la capăt pe tărâmul poeziei adevărate, pare să ilustreze, din păcate, destinul întregii literaturi postdecembriste, lăsată de izbelişte de autorităţi (care aruncă banii pe cine ştie ce "proiecte" ai căror autori sunt rudele şi prietenii de casă...), neglijată de compatrioţii computerizaţi/ absorbiţi acolo ca de un sorb hâd..., abandonată de o cirtică literară dezafectată, conjuncturală, care nu-şi slujeşte stăpânul...A aşteptat vreo doi ani ca volumul aniversar să-i apară la Editura Academiei. L-au dat de-o parte, fără păs. S-a găsit un sponsor, apoi şi o editură vrânceană... Cartea a apărut, e o bucurie a spiritului, însă va ajunge ea pe palmele celor ce ar dori să se împărtăşească din lumina ei spirituală? Mă tem că mai curând nu vor ajunge la destinaţie decât exemplarele trimise poştal de însuşi autorul. Acum, ce-i drept, şi Bacovia... şi Blaga... şi Goga etc.... îşi publicau cărţile pe la edituri din  obscura Provincie... Dar cărţile ajungeau unde trebuie, despre ele scriau marii noştri critici interbelici... În alte "zile de aur a scripturilor române", nu?

Să-i urăm poetului Gheorghe Istrate sănătate şi inspiraţie. I.L.

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Mai 13, 2011 la 10:48am

Frumos ritual al prieteniei!
Ne vorbeşte despre prietenii de-o viaţă, de "afinităţi elective" (străine intereselor absconse, compromisurilor şi meschinăriilor) luminate de dragostea pentru poezie, de respect şi tandră afecţiune.

Poemele citate ne încântă şi ne bucură sufletul! Mulţumim!

La mulţi ani domnului Gheorghe Istrate!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor