Poetul român și iberic care spune lumii “buenas noches hasta mañana”

Gelu Vlașin, un adevarat “cetățen al lumii” plimbă poezía românească pe meridianele lumii, un mondialist extrem, convins că libertatea spiritului nu are frontiere, este într-o cadență de autodepășire de sine dezinvoltă și permanentă.

 

„Poetul a debutat în România literară (1999) cu câteva «depresii» personale și sugestive: notații discret-sentimentale dintr-o realitate cu site, internet, web, cielo, joyce lauren blanc, jacuzzi și telenovele. Postmodernistă este senzația de prozaic cotidian – nici transparentă cu totul, nici de tot opacă – peste care atârnă umbra unei femei pierdute. Cea mai mare calitate a acestei poezii, care nu pare a unui începător, este egalitatea cu sine, tonul neschimbat, nivelul pretutindeni înalt al emoției lirice.” (Nicolae Manolescu);

 

Titlul volumului este sugestiv și misterios cu numeroase semnificații și “invitations au voyage”. Ayla, cetate strategică pe drumul spre Indii și condiméntele árabe, apare în mai multe povestiri din O mie și una de nopți, prenumele are miros de mirodenii și de cosmos,” clar de lună” în turcă și “stejar” în ebraică.                                                                                   

 

„Minimalista prin excelență, poezia lui Gelu Vlașin nu își propune să rupă, cum se spune, gura târgului; în schimb, impune printr-o distincție specială, ca un jucător de rentz care, neputând concura pentru punctajul maxim, își asumă deliberat alternativa «jocului la zero». Antenele sensibilității lirice capteaza un sound proaspăt, reconfortant, conturând în jurul spațiilor absente o atmosferă delicată. Gelu Vlașin e un poet deja format, cu o voce distinctă și, subliniez, cu o poetică evoluată.” (Paul Cernat

                                    

Autorul spune:


Ayla este punctul de reper necesar, este centrul pământului, alma mater. întruchipând sublimul existenţial, doza de imaginar luminos, ayla reprezintă o incantaţie transmisă înspre tot ceea ce adulez în momentele mele de maximă sinceritate: simţirea. Ayla este simbolul feminităţii, este zborul, înălţarea deasupra lumii! strabătând ţinuturile subliminalului şi afectivului nedeclarat, Ayla îşi îndreaptă privirile înspre acele zone nedescoperite în care predomină starea de boemă autentică, absintul domesticit şi cavalerismul nedisimulat. ca şi cum lumea s-ar metamorfoza dintr-o dată în altceva. în devenirea întru devenire. în bildung. ipostazele Aylei devin ipostazele întrebărilor fără nici un răspuns premeditat pentru că Ayla călătoreşte pretutindeni.

Afinități cu mișcarea suprarealistă, cu imensul poem de dragoste Fata Morgana a lui André Breton, acest curent este un punct de ancorare a gusturilor poetice ale lui Gelu Vlașin în poezía senzațiilor. Poetul caută firul misterios care poartă dinspre noapte spre ziuă această atracție magnetică între două trupuri, care intră într-o etapă de mitologie:

 

"când facem dragoste / ayla se ascunde / printre nişte degete / în formă de / plante carnivore / devine un fel de / pasăre aşezată în mijlocul / unui cerc multicolor / mijlocul aylei din mijlocul cercului / este centrul pământului / de acolo ţipătul ei / mă imbrăţişează / când facem dragoste / simt deasupra lumii / un altfel de cer.”

« Difficile de redescendre sur terre quand on a pris la main de cette fée qui nous entraîne au loin » spune Breton . Poem itinerant, stabil și instabil, aluziile la istoria artei, a lumii, la locuri depărtate, paradisiace sunt dese, îi permit să colinde diverse fațete ale poeziei, în perpetuă mișcare. Ca în Zone de Appolinaire poetul trece cu solemnitate de la o idee la alta, senin, fara emfaze inutile, fuge de retorismul gratuit. Savureaza voluptatea vieții, în mijlocul calmului noptii, favorizând zborurile spre constelațiile celeste, deasupra preocupărilor muritorilor de rând, viziunile călătoresc înfometate spațiile eternității :

***  

"respir ayla / 24 de respiraţii / câte una pentu fiecare / absenţă / pentru fiecare / străluminare / pentru fiecare senzaţie / de abis / respir ayla / și respirându-te / mă înalţ / deasupra lumii /sunt acum lângă / mintea din / mintea ta / lângă ochiul / din ochiul tău / landscape with / butterflies" ;

Dragostea este sărbătoare, poezia așișderea, ea dă sens și non sens acestui vis cu ochii deschiși, care este drumul unui destin uman. »Dacă poezie nu e, nimic nu e ». La pensée sans poésie c'est comme un paysage sans ciel : on y étouffe. (Henri-Frédéric Amiel) Poetul inundă lumea cu versuri căci este fericit pur și simplu; Toate vârstele umanității au urme de poeme de amour. Este prizonierul a o mie de lucruri la care este atașat, cu elanuri de inimă largi, ce poartă în sine poezía  

Între rânduri se desprinde un creator, care găsește multe dimensiuni poeziei, cea filozofică este preponderentă Aristote, La Poétique: "La poésie est quelque chose de plus philosophique et de plus grande importance que l'histoire." În această viziune cósmică poetul capteaza insolent sunete, culori, ritmuri intime dar mai ales universalitatea. În această obscuritate, poetul culege luminițele zorilor, trăiește fericirea umanului ca pe un dar divin, la frontiera dintre aparență și realitate. Poezie este remediu, ne răstoarnă conștiința, ne întoarce pe dos cu simțuri care înregistrează mecanic surprizele universului ce ne înconjoară. Onirismul este terenul favorabil pentru a da curajul de a dărui din sinele său, celorlalți.

Jacques Prévert : «La poésie, c'est un des plus vrais, un des plus utiles surnoms de la vie ». Pentru Gelu Vlașin dragostea este cea mai nobilă trăire; Alimentat de cultura hispanică, realismul magic, melancolia saudade portugheză, ne trece prin melancolia grea a acestui cuvânt intraductibil, deservit de fado, la baza tuturor  miturilor portugheze ,,cuvânt cheie care povestește  el singur toată istoria și dramele unui popor, vecin de spleeen:

"un tren cu nişte aripi mari / mă îndepărtează de / ayla / e un fel de aer / cu iz de mare / în această / încăpere / suspendată desupra lumii / şi-n gustul mării / şi-a făcut un culcuş / numai al ei / totul în jurul meu miroase / a mare / e ca şi cum ayla / şi-ar fi pulverizat / epiderma / deschid fereastra / şi o respiraţie nouă / pătrunde prin mine / ayla a devenit o / bossa nova / un gilberto un jobim / şi un moraes din / chega de saudade…"

Saudade un ansamblu de trăiri, un amestec de melancolie, tristețe, regrete, un buchet de nostalgii extreme. Amàlia Rodrigues : « La saudade -Épine amère et douce ».

Cartea are trei părți: Ayla, Calendarium (unde asistăm la o direcție foarte actualizată, în tempoul poeziei contemporane, autoironică, poetul, un etern adolescent, pus pe șotii, în mijlocul bandei de amici scriitorași tinerei, insolenți, hrăniți de Mușina et company, de la o época eroica, zisă ”optzecistă”:

 

"calendarium / încă din prima zi. / mi-am băgat picioarele. / Cristinei nici nu-i pasă. / Şi poate nici Manasia. / n-a fost în cea mai bună formă. / Înjurând formele fixe. / Doboş nu mai vrea să scrie. / Pe site-uri poetice. / Într-un târziu. / Nici iarba. / Şi nici muzica bună. / Nu mai aveau efect. / Iar cand ultima vodkă tonică. / Şi-a făcut numărul. / Am vazut-o pe lolita. / Volatilizandu-se în braţele lui Coman. / Care semăna leit. / Cu stafia lui Vladimir. / Bântuind străzile parisului / cu Perţa. /"

 

Și Sentire, partea a treia, unde iese în evidență poetul și filozoful, flamând și grăbit să pună în definiții moralizatoare, evenimentele și definițiile vieții sale de june gânditor.

 

sentire

"dacă eşti desupra lumii gândește-te că lumea eşti chiar TU. şi când eşti deasupra lumii (adică desupra TA) simţi durerea întregii lumi - adică simţi propria durere - ca şi când te-ai fi înalţat înlăuntrul stării - adică în simţirea pură. când empatizezi ai sentimentul nedisimulat al împlinirii. când eşti împlinit şi nu mai ai ce-ţi dori simţi inefabilul înălţării. şi când înălţarea îţi devine zbor şi zborul o pledoarie continuă pentru dăruire. înseamnă că lumea de deasupra lumii a început să-ţi aparţină. deci. nu-ţi fie teamă de lume. pentru că lumea eşti chiar TU."

 

„Pentru un observator glacial, preocupat mai curând de situări ce țin de istoria literară, apariția primei cărți a lui Gelu Vlașin, Tratat la psihiatrie (1999), ține cumva de preistoria 2000-ismului, marcând un moment de trecere între poezia ultimilor 90-iști și poeții de după 2000. Dar pentru oricine i-a citit cu atenție cărțile următoare, Atac de panica (2000), Poemul turn (2001) și Ultima suflare (2005), și îi cunoaște activitatea pe internet, textele scrise dupa 2005 și proiectele care îl implică întotdeauna, cu tot ce are mai bun, alături de poeții generatiei mele, Gelu Vlașin este un autor care și-a menținut un statut și o reputație pe care în alte cazuri depărtarea de țară le erodează cu totul.” (Claudiu Komartin).

Gelu Vlașin are un cod special, numai al sau, un microcosmos ”zburător”, esențial unei experiențe poetice insolite care se interoghează despre posibilitatea de a exista “dans le meilleur des mondes” . (Gelu Vlașin, Ayla, Editura Cartea Românească, 2011)

Angela Nache Mamier (Franța)

 

 

Vizualizări: 174

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Benoni Todica pe Februarie 1, 2021 la 3:12am

FELICITARI !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor