TIMPUL

 

                                   De câtva timp, visez doar ceasuri...

                                   Ce marchează iluzoric,     

                                    A noastră trecere- secundă cu secundă.

                                   Pășește cinic peste clipa 

                                   Ce moare instantaneu,imediat după naștere.

                                   De câtva timp visez doar ceasuri!

                                   Odată, am spart toate clepsidrele.

                                    Acum le simt acută răzbunarea.

                                    Mă biciuiesc cu fiece secundă!

                                    Eu ard însă până în esență.

                                    Ard chiar limbile de ceas...

                                    Pe ecranul rotund, nu se mai află,

                                    Decât niște cifre, orfane de timp!

 

 

                                                 APRINDE  GÂNDUL

                                   Aprinde azi gândul,căzut mai sus de cer!

                                   De pe-un destin aiurea, la margini de nopți!

                                   Delir, înnămolindu-se impur,

                                   În dansul reverberațiilor nude!

                                   Dă-i doar o formă de LUMINĂ!

                                   Să-l pot găsi fără poticneli...

                                   Doar până voi fi din nou cădelnițată,

                                   Cu rășini tămăduitoare,

                                   Din spirala conturului divin!

 

 

                                 

                                                  TRISTEȚE  FLĂMÂNDĂ

 

                                  Îmi las tristețea de-acum făr de cuvânt!

                                  Ascunsă să rămână, sub cețe evoluate!

                                  Să simtă ca și mine, singuratatea-n vene,

                                  Cu toate visele prădate.

                                  Să vadă cum plâng nuferi,

                                  Crescuți, pe-un lac imens de stele!

                                  Pierdute în aroma nimicului din ele.

                                  Să curgă-n ropot lacrimi,

                                  De scânteieri în mers!

                                  Să spele tabloul iubirii tardive,

                                  Cum norul chipul lunii a șters.

                                  Abia atunci tristețea-mi, poate va fi mai blândă...

                                  De va simți așa cum simt și eu,

                                  De cuvinte flâmândă!

                                  Cuvântul da ! Rana tăcerii,

                                  Ce-și cere și ea drept de viață-

                                  Într-un capitol al durerii!

Vizualizări: 240

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Serban Ecaterina pe Martie 14, 2012 la 7:56am

Mulțumesc Anne-Marie pentru cuvintele minunate pe care le simt spuse din suflet, dintr-un” trăitor de viață” parcă prea încercat...ce s-a adăpat din capitolul durerii dar a devenit mai înțelept.Balansăm cu toții între agonie și extaz, iar schimbarea noastră se produce doar în TIMP- care uneori ne este prieten alteori devine dușman, iar dacă în cursul călătoriei noastre temporale nu îl dozăm bine...avem senzația că l-am pierdut inutil...atunci vrem să nu mai fim -încadrați- de cifrele orelor unui ceas, dorim sau tindem să devenim atemporali...

Comentariu publicat de Serban Ecaterina pe Martie 14, 2012 la 7:48am

Mulțumesc Maria Ileana pentru trecere și apreciere! Atunci când respiri doar prin poezie, EA devine viață, cântec, rugă...

Comentariu publicat de Serban Ecaterina pe Martie 3, 2012 la 12:19pm

Mulțumesc ”Finuțule” Aurel! Dacă mi-am permis să te numesc metaforic vorbind ”Vestitor-ule”, a fost datorită cuvintelor minunate scrise de un vestitor al primăverii, dacă vrei un ghiocel, n-am vrut să-ți dau o poreclă, departe de mine gândul acesta ptr oricine ar fi...Referitor la poezia Timpul- mă bucur ptr aprecieri...N-am mai postat demult altele cu toate că am mai scris de atunci ptr că abia acum am început a primi comentariile...Mă bucur ptr trecere! Am mai postat pe FB dar nu toată lumea - digeră- poezia- mea în sensul că ptr unii pare ermetică...Eu scriu în continuare ptr că de multe ori foaia albă mă cheamă să-i aștern cuvinte în poem...Multă prețuire tuturor celor din această rețea...O duminică frumoasă plină de gânduri luminoase de la ...o Metaforă!

Comentariu publicat de Stănescu Aurel Avram pe Martie 2, 2012 la 8:00am

Am recitit poemele... să ştiţi v-am citit de când am devenit prieteni. Aveţi poezii de neuitat în care se condensează trăiri, sentimente, dureri, revolte şi... tăceri interioare. Nu aţi mai postat altele... de ce? Cu preţuire, Aurel  

Comentariu publicat de Serban Ecaterina pe Februarie 24, 2012 la 7:21pm

Mulțumesc pentru aprecieri!

Comentariu publicat de Serban Ecaterina pe Septembrie 24, 2011 la 8:08am
mulțumesc Marius! este destul de greu să accedem la statut de diamant- starea naturală- brută- necesită șlefuită! Încă odată m ulțumesc ptr obiectivitate!
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Septembrie 23, 2011 la 10:08am

servus Katy, imagini frumoase descoper, insa dupa parerea mea(de care nu trebuie tinut insa cont), mai trebuiesc lucrate:

 

 

TIMPUL

 

                                   De câtva timp, visez doar ceasuri...

                                   marchează iluzoric.

     

                                    Trecerea- secundă cu secundă

                                   pășește cinic peste clipa 

                                   ce moare instantaneu,imediat după naștere.

 

                                   Visez doar ceasuri!

 

                                   Odată, am spart toate clepsidrele,

                                    simt acută răzbunarea.

 

                                    Mă biciuiesc cu fiece secundă!

 

                                    Ard până în esență.

                                    Ard chiar limbile de ceas...

                                    Pe ecranul rotund, nu se mai află,

                                    decât cifre, orfane de timp!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor