Cântă cucuveaua
pe palatul Cotroceni,
pe Casa Poporului
şi la cei care-au furat
timp de douăzeci de ani.

Este-o vorbă din popor:
Primăvara de-auzi cucul,
fără ca să fi mâncat,
tot anu-ţi miroase gura.
Mi se pare aberant.

Dar ca să nu ai probleme,
să întoarcă lumea capul
de la gura ta-mpuţită,
dimineaţa când te scoli,
iei pasta şi periuţa,
ai parfumuri fel de fel,
faci dantura sclipitoare,
iar gura-ţi miroase-a floare.
Viaţa-ţi este sărbătoare.

Dar când cântă cucuveaua…
vorba veche din bărtâni
spune că aduce …
Parcă mi-a pierit şi vocea.
Nici nu am curaj să spun.

Să zicem c-ar fi aşa,
nu ştiu ce sfat să vă dau.
De scăpat nu mai scăpaţi.
Repede vă curăţaţi.
Că ea ştie când să vină.
Înainte cu o lună.

Acum cât sunteţi în viaţă,
cred c-ar trebui să daţi
de pomană la săraci.
Hai, mă, să nu fiţi zgârciţi,
că doar nu daţi de la voi.
Tot ce daţi e de la noi.
În zile de sărbători
vom aduce lumânări.
Poate şi câteva flori,
furate de pe morminte.

Iartă-i, Doamne, pe săraci!
Florile nu-s lucruri sfinte.

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor