- Te-ai îmbrăcat în alb printre narcise

Și ai aprins atâtea fantezii

Că înfloresc metafore nescrise

Și vor să se-ntrupeze-n poezii.

 

Sub pașii tăi covorul ierbii crește

Și totul se îmbracă-n verde crud,

În fața ta și soarele pălește,

Dar ce s-ar face dac-ai trece nud?

 

Poiana cu narcise-i fermecată,

Visezi c-ai face dragoste în ea

În liniştea cu doruri glazurată

Așteaptă-mă! Aș vrea să fii a mea.

 

- Mi-am dezbrăcat în poieniţa verde

Timiditatea. De prejudecăţi

M-am lepădat, târziu, pentru-a mă pierde

În tine-ntreg, refuz doar jumătăţi!

 

Parfumul fin al florilor divine

Mi-a învelit făptura ca un strai,

Am fost cea mai fragilă-ntre jivine

Erai cu mine-n basm, dar nu ştiai

 

C-am adormit în inima pădurii

Şi am visat că soarele-mi privea

Trupul aprins de dragoste şi nurii

Ce-au înflorit, iubite,-n mâna ta.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor