Să mergem, iubito, la munte,

în primele zile din an,

când brazii au plete cărunte,

ițite sub albul turban.

 

Să facem un foc în poiana

în care, sub stratul de nea,

poveștile-așteaptă doar pana

ce-n vers, de uitare-ar salva.

 

Ne fie o ciornă zăpada ,

iar albul din jur, fi-va scut

la tot ce n-ar face dovada

că-i pur tot ce noi am avut.

 

Căci este poiana iubirii

în care, ades, ne-ntâlnim

plătindu-i tribut fericirii

când visele,-acolo,-mpletim.

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor