Postare: GAUDEAMUS IGITUR (LICEUL DE MUZICĂ DIN CLUJ)

                                        GAUDEAMUS IGITUR

 

   Au trecut uşor anii de şcoală şi apoi anii de liceu, cu aventuri şi muncă din zori şi până-n seară şi ne-am trezit cu toţii ajunşi ca prin minune tineri elevi în clasa a XII-a.

    Au fost şi lucruri bune, au fost şi rele, ne-am simţit uneori cei mai urâţi şi alteori cei mai frumoşi copii, am avut şi decepţii şi împliniri, şi iubiri ascunse şi trădări şi neînchipuitele poveşti de dragoste adolescentină.

   Toate s-au adunat mănunchi şi ne-au aşteptat în ultima zi de liceu, transpunse în trandafirii pe care cei din clasa a XI-a le-au pregătit în miez de noapte, pentru noi.

    Era întreg liceul îmbrăcat în haine de sărbătoare, închinate celor ce plecau, dintr-o tradiţie pe care nici nu ne-o mai aminteam, doar că venea romantic, moştenită dintr-un an într-altul.

   În noaptea dinainte de absolvire cei din clasa a XI-a pluteau să facă ce voiau, dar dimineaţa, toate clasele şi întrega şcoală trebuia să fie împodobită cu crengi de brad, betele şi flori înmiresmate de trandafiri şi de garoafe.

   Noi cei dintr-a XII-a ne trezeam devreme, ne îmbăiam şi ne-mbrăcam cu cele mai frumoase costume pentru concerte, fetele cu fuste negre şi bluze albe încărcate cu dantele şi zulufi iar băieţii în costume lor negre, cu bluze albe şi papioane delicate la gât. Era ziua noastră, în care putem să mai întârziem, că toată lumea ne-aştepta, oricum, numai pe noi.

   Frumoşi şi tineri, strălucitori şi zâmbitori, ne întâlneam la intrarea în liceu, glumind cu aere alese şi ne aliniam în curte. Diriginta venea şi striga din nou catalogul: Cami, Costi, Cristi, Dan, Didina, Erika, Fane, Gyuri, Oli, Simi, Vali, după numele ce ni le puseserăm chiar noi, apoi ne înşiram la braţ, perechi, perechi, băieţi cu fete şi unul dintre noi dădea tonul şi începeam: "Gaudeamus Igitur, Juvenes dum sumus" şi mergeam aşa prin toată şcoala, pe coridoarele pline de ecouri, în fiecare sală mică de sudiu în care petrecuserăm o mulţime de ore singuri, studiind fără vreo milă şi în sălile de clasă, unde ne aşteptau colegii noştri mai mici sau mai mari, cu braţele pline de flori.

   Profesorii cu toţii, care până atunci ne erau cu totul superiori, se ridicau în picioare când intram în clasa lor şi ne priveau cumva transpuşi, cu ochii plini de lacrimi. Plecam şi noi cu tot ce-a fost. Copiii mai mici din clasele de-a IX-X-a ne priveau ca pe super-eroi, iar când ajungeam în clasa celor dintr-a XI-a era deja un mirific spectacol. Intram cu toţii cântând, ei ne-aşteptau cu florile în mână, aşezaţi în bănci şi noi ne înşiram pe lângă pereţi şi cântam, nu doar "Gaudeamus igitur"ci şi încă două-trei melodii, pe care le cântaserăm împreună în cor, deosebit de sensible şi de cutremurătoare.

   Ei se ridicau în picioare, apoi ne întindeau buchetele de flori pe care ni le dăruiau, într-o lungă îmbrăţişare, strânsă şi tandră, ca fraţi fără cuvinte. Întreaga clasă era îmbrăcată în crengi înmiresmate de brad şi totul mirosea cumva a despărţire. Se ridicau apoi din bănci şi noi ne aşezam în locul lor, ascultând cum ei cântau lângă perete, uşor şi lin, pe patru voci, o superbă melodie de despărţire, plecând apoi şi lăsându-ne pe noi să zăbovim, în clasa care-a fost a noastră.

    Se striga apoi catalogul, pentru ultima dată şi fiecare dintre noi mai spunea ceva dacă voia, sau dacă era prea emoţionat nu mai zicea decât „prezent” şi era ca şi cum ar fi spus tot.

    Schimbam adrese, telefoane, apoi ne ridicam iar toţi, ne înşiram pe lângă bănci şi începeam din nou: „Gaudeamus igitur” şi mergeam din nou perechi, perechi, în curtea mică, unde de-atâtea ori fuseserăm scoşi împreună pentru indisciplină, în careu.

   De data asta însă, erau puse acolo treptele pe care stăteam de obicei în sala mare de la cor şi pe care ne urcam pe rând, în funcţie de vocea ce-o aveam, aşa cum ştiam noi că trebuie, de când eram abia nişte copii.

Urcam pe ele cu florile în mână şi rămâneam tăcuţi, aliniaţi pe scări.

Pe podium eram noi, în faţa noastră erau profesorii la mese-ntinse roşii iar în dreapta colegii dintr-a XI-a. În faţă vălurea o mare forfotitoare de public, părinţi, prieteni, cunoscuţi şi alţi colegi de prin liceu.

     Toate geamurile de la etajele din curtea mică erau deschise şi-o grămadă învolburată de capete ne privea cu nostalgie: profesori, colegi, fraţi, surori. S-a început cu un micuţ cântec de despărţire, apoi directorul, Chişu, a zis la microfon un mic dicurs, după care a venit în faţa noastră şi ne-a strâns mâna tuturor. Au mai zis câte ceva alţi doi sau trei profesori şi-apoi a continuat festivitatea.

    Doi dintre colegii noştri de clasă, purtau cheia şcolii, o aurită şi strălucitoare cheie sol.

   Au ieşit încet în faţă şi-au predat-o celor dintr-a XI-a şi-apoi am început să cântăm din nou. Întâi noi, apoi cei dintr-a XI-a şi-apoi cu toţii împreună.

    Şi-abia atunci a început liceul să răsune. Cântam cu toţii, pereţii vibrau, aerul înfierbântat vibra şi el puternic şi simţeai rascolindu-se în toată fiinţa ta răsunetul vocilor noastre superbe:

"Vivat academia

Vivat, vivat muzica”

   Niciodată în viaţa mea, oricât am încercat să ascult alte interpretări, cântate de oricine, nimic nu s-a ridicat la nivelul a ce am simţit atunci. Un cor de 50 de tineri, foarte bine şcoliţi, cântând din tot sufletul si cu toată tinereţea lor fierbinte si emoţionantă pe patru voci, „Gaudeamus igitur”, totul intonat absolut perfect şi fără nici o greşeală în curtea mică a Liceului de Muzică din Cluj, cu toată rezonanţa dată de pereţii din piatră ai liceului, a fost o trăire mai presus de orice închipuire. Aş fi vrut ca toată lumea să simtă măcar o dată în viaţă aşa ceva şi cred că dacă lumea ar fi fost acolo, cu siguranţă ar fi fost mai bună.

    Tremurau scările de lemn sub noi, tremurau pietrele din jur, tremurau oamenii care ne-ascultau şi toate zidurile vechii mănăstiri  ale iubitului nostru liceu. Se-mpleteau împreună cuvinte şi toată viaţa din noi vibra în trăiri si speranţe şi toţi ştiam sigur că orice-ar putea fi rău de-aici încolo, nimic nu ne va mai putea invinge.

 

 

 

Vizualizări: 251

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Martie 27, 2011 la 5:14pm

Multumesc mult Mircea!

Alexandru, esti un prieten foarte bun!

Comentariu publicat de seul alexandru decebal pe Martie 27, 2011 la 3:58pm
,,Bravos !",domnule Mircea!Mi-aţi luat-o înainte şi aţi făcut un lucru bun!Merită Camelia toate aprecierile noastre pozitive.Dar şi măine este o zi!Camelia mi-a promis înaintarea pe drumul început şi cred ca se va ţine de promisiune.
Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Martie 27, 2011 la 3:48pm

Emoționant! Am trimis-o pe Facebook. Cred că pe mulți îi va răscoli...

cu drag

Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Martie 27, 2011 la 1:56pm

http://www.youtube.com/watch?v=xrHjppq3uYY

Am gasit aici un Gaudemus igitur cantat de Liceul de arte Ion Vidu din Timisoara. Asta, ca sa va faceti o micuta idee.

Cu drag,

Comentariu publicat de GOGA GR. CONSTANTIN pe Martie 27, 2011 la 1:32pm
Si eu multumesc, si repet lectura, si inca, si inca...
Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Martie 27, 2011 la 1:15pm
D-le Constantin, multumesc din nou! Cu drag,
Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Martie 27, 2011 la 1:14pm
Irina, ma bucur mult ca ti-a placut! Multumesc pentru melodii!
Comentariu publicat de GOGA GR. CONSTANTIN pe Martie 27, 2011 la 12:21am

Frumos...o emotie estetica, pentru ca amintirile mele   au duritati de... carpa arsa, moale, dar...nu tactilul era disperarea, ci...dar stie fiecare ce lasa o carpa...arsa....

Felicitari pentru translatia cuvantului in metafora amintirii simfonice...

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Martie 27, 2011 la 12:12am

Clipe de viata,amintiri de neuitat luminate de flacara nestinsa ai inimilor voastre.

"Vivat academia/ Vivat, vivat muzica” ce inca rasuna si in noi prin tine. Multumesc, Camelia, pentru toate episoadele prin care ne-ai transpus, cu talent si cu migala construite. Prin tine, am retrait anii de liceu si frumusetea lor.

http://www.youtube.com/watch?v=fcokoGjTpCQ

http://www.youtube.com/watch?v=Y8hd5M9Z73g
Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Martie 26, 2011 la 7:58pm
Iti multumesc mult Eduard. Si tu scrii foarte frumos!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor