Ileana vorbea de două zile fără oprire. Femeie, parcă ai fi Mioriţa, de trei zile-ncoace, gura nu-ţi mai tace...a glumit bărba' su în primă fază. Era dimineaţă, devreme. Mai pe seară s-a îmbătat mangă fiindcă îi fu foarte greu s-o mai suporte. Printre multe altele, Ileana îi strigase furioasă şi că n-are decât să se îngroape într-o crâşmă cu o mută, dacă îl chinuie aşa tare traiul cu ea. Să te întorci înapoi când te-oi chema eu, s-a mai auzit înainte ca uşa de la baie să se trântească cu un zdrang puternic ce făcu să cadă o bucătă mică de tencuială de lângă tocul uşii. Ileana plânse apoi o vreme în baie, în faţa oglinzii, spunându-şi multe lucruri pe care şi le mai spusese şi cu alte ocazii atunci când Florin se îmbăta iar ea hotăra să pună capăt suferinţelor ei, părăsindu-l. Doar că atunci putu să se mai şi oprească la un moment dat, iar acum asta îi era cu neputinţă. Se apucă strâns cu palmele de gură dar tot ce reuşi fu să-şi înăbuşe vorbele, să scoată nişte sunete dezarticulate care o enervau parcă şi mai rău decât potopul de cuvinte ce cădeau peste tot, acoperind-o de furie, ruşine, remuşcări. Aşteptă până când Florin adormi, iar apoi se întinse cu toată vorbăraia ei cu tot în patul conjugal. Dimineaţă când se trezi o durea gura, avea gâtul uscat, buzele crăpate.
- Băi, Florine, am vorbit în somn azi noapte, aşa-i ?
- Ai tăcut, erai mută ca peştele, lasă să vezi tu că-ţi trece..i-a strigat Florin cât a putut el de tare în condiţiile în care oricum era o adevărată încercare să-i acopere ei glasul, dar azi, în plus, era şi mahmur rău. Dacă n-ar mai fi avut pentru ea o brumă de iubire, probabil ar fi plecat unde-ar fi văzut cu ochii numai să n-o mai audă.
- Ia ţine-mă şi tu strâns de gură, să vedem, poate mă opreşti cumva..
Gura ei mare, şi la propriu şi la figurat - cum o necăjea el de când îi explicase ea o dată ce e cu înţelesul figurat-, acoperită de palmele lui grele, largi, continua să se mişte spasmatic, bărbia, faţa întreagă i se schimonosea sub încercarea de a elibera cuvintele pe care el încerca să i le înăbuşe fără milă. Pentru că deja începea şi el să se simtă cuprins de panică. Ceea ce luase la început drept un fel de glumă prostească de-a ei, părea a fi o problemă. O boală ? De ce nu mai auzise în viaţa sa de aşa ceva ? Când i-a eliberat gura şi a auzit-o spunând că o să îşi toarne acid nu ştiu de care pe gât, clorhidric sau sulfuric, mama mă-sii de acid de care-o fi el, a început să se teamă cu adevărat...Mai ales că vorbise şi în somn. Totuşi reuşi să lase mila la o parte şi să încerce bărbăteşte să o potolească.
- Sunt sigură că am vorbit şi prin somn, tu mă minţi ca să mă încurajezi, dar eu ştiu că nu am tăcut fiindcă mă dor maxilarele, obrajii, şi am gâtul uscat şi mă ustură de parcă am înghiţit sârmă ghimpată. Şi mai ştiu eu că tu ai dormit buştean aşa că, şi dacă am vorbit şi dacă n-am vorbit, tu tot nu ai de unde să ştii pentru că nu erai tu treaz ca să mă auzi, că de văzut nici nu mai spun, doar văd şi eu că abia mă priveşti, ba te umflă râsul, ba îţi vine să-mi tragi o înjurătură, pun pariu că mă consideri vinovată pentru toate astea, doar nu mi s-o întâmplat mie degeaba ce mi s-o întâmplat. Poftim, de ce nu ţi s-o întâmplat ţie ? Nu avea cum, fiindcă şi pocinogul caută omul, nu vine aşa peste oricine, fir-ar să fie de treabă că nici nu ştiu ce să fac. Cum să mă duc la doctor să spun că nu pot să tac ? O să creadă că fac mişto de el. Şi apoi dacă zice că-s nebună şi mă bagă cu alţi nebuni să mă liniştească el de tot ? În viaţa mea nu am auzit de aşa ceva şi nu îmi dau seama....
- Încearcă să te linişteşti, vorbi Florin peste ea.
- Aşa ?! Te-ai gândit tu să îmi dai un sfat util...Tu crezi că eu nu aş vrea să mă liniştesc ?! Nu mă crezi nici acum, văd eu că nu mă crezi, ai impresia că o fac dinadins, de fapt eu vreau să vorbesc, şi tot ce am de făcut este să-mi doresc să tac. Îmi dau seama că nu mă crezi, mereu ai spus că-s gură spartă şi acum evident ....
- Poate că tu crezi că vrei să taci, dar de fapt nu vrei...
- Aşa ?! Uite-l pe micul Freud...Şi de fapt ce vreau eu ? Să vorbesc până îmi dau duhul ? Să dau din gură ca o jucărie stricată căreia nu i se mai consumă bateria ? Să mănânc printre vorbe, să stau în baie vorbind cu pereţii, să-mi fie frică să ies din casă, să mă tem ...
- Dacă tot nu poţi să taci, n-ai putea încerca să spui ceva mai plăcut ? Că eu nu ştiu cu ce-oi fi greşit de mă pedepseşti şi pe mine aşa...
- Dar ce-am zis urât ? Şi ce pedeapsă, ce tot spui acolo ? N-am mai văzut om ca tine, nu te poţi gândi decât la suferinţa ta, la disconfortul de a mă auzi turuind întruna prin preajma ta, dar eu? Eu care nu mă pot odihni, nu pot mânca, eu care nu şti ce-o să fac mâine când merg la birou şi toată lumea o să rămână cu gura căscată că vorbesc fără întrerupere, iar şeful o să mă cheme în birou la el şi probabil mă vă anunţa că mă concediază dacă nu încetez, iar eu nici măcar nu o să-l aud bine dacă spune asta sau altceva, doar tu ştii ce încet vorbeşte el, nu auzi nimic dacă nu e linişte ca-n mormânt, iar eu vorbesc şi tare, parcă n-ar fi suficient să...
- Auzi, aseară nu ai avut chef, dar eu spun că nu e o idee rea să încercăm.
Şi Florin o prinse de după mijloc şi îşi strecură o mână pe sub cămaşa ei de noapte pe care o purta încă deşi era aproape ora prânzului.
- Măi cum îţi stă ţie mintea numai la asta, eşti de groază..
- Nu e adevărat, doar vroiam să te ajut. Dacă o să te simţi bine poate ai să taci, spuneam şi eu, dar dacă tu...
- Şi cum ne sărutăm dacă eu vorbesc aşa ?
- Ne sărutăm aşa, printre vorbe...N-ar fi prima oară.
Florin zâmbi cu un pic de neruşinare. Pe ea o enervă puţin cochetăria lui stupidă şi lipsa de compasiune, dar îşi spuse să o încerce şi pe asta, nu putea să-i strice.
- Auzi, dar dacă iar ai de gând să te moşmondeşti un ceas până mi-o pui, mai bine mă lipsesc, nu pot să stau şi să mă ascult vorbind cu tine deasupra un ceas întreg.
- Oare când te-ai transformat tu aşa într-o scorpie ? Altădată îţi plăcea preludiul, erai încântată de ce ni se întâmplă, acum te porţi de parcă te arestează cineva dacă stai mai mult de-un sfert de oră cu mine în pat.
- Cît aş vrea să-ţi răspund ca altădată cu nici nu mă mai obosesc să-ţi răspund, iar apoi să tac. Nu mi-am închipuit că voi ajunge să îmi doresc vreodată aşa tare să tac. M-o fi bătut Dumnezeu pentru toate câte am spus, că dacă am făcut ceva cu adevărat rău, cu vorba l-am făcut, mereu am ştiut că am puterea asta de a răni foarte rău cu vorbele şi mereu am folosit-o. Bine, toţi o avem, dar eu am folosit-o cu bună ştiinţă, mă înţelegi ? Am vrut să-i doară pe cei pe care vorbele mele îi ţinteau, ştii ? Cum să nu ştii, ce întreb eu, doar tu ai fost de-atâta ori ţinta atacurilor mele ...
- Ei, crezi tu că eu chiar te-am ascultat de fiecare dată...Lasă, nu mi-ai făcut tu aşa rău...
- ... chestia este nu doar că le spuneam, aşa cum spune câte unul ceva la furie, nuuu, eu le credeam, literă cu literă, eram convinsă că am găsit cele mai potrivite vorbe, m-am mândrit, asta e, m-am trufit, cu "darul" ăsta al meu, vezi tu, aşa mi se părea mie, proasta naţiunii ce sunt, că am un fel de dar, aşa cum unii cântă frumos sau alţii desenează, eu credeam că ştiu să spun mereu cuvintele cele mai potrivite. Îţi vine să crezi că de fiecare dată când am vorbit am fost convinsă că am sută la sută dreptate? Eu am avut mereu dreptate. Şi-atunci drept este să fiu pedepsită aşa. Ia şi te satură de dreptatea ta, femeie, o fi zis El. Ascultă-te până ţi s-o acri, vorbeşte până ţi-or ieşi ochii din cap şi sufletul cu vorbe cu tot...
- Haaai, hai, strigă tare Florin, nu e cazul să fii aşa aspră cu tine. Parcă nu toţi credem atunci când vorbim că avem dreptate? Că altfel nici n-am mai deschide gura. Şi dacă ar fi aşa cum spui tu, de ce n-ar fi pedepsit-o Dumnezeul ăsta al tău pe femeia lui Barboi? Doar o ştii, aia nu tace nici dacă o calcă trenul...
-....hîhîhî, aşa sunt şi eu, ca nevasta lui Barboi, cu nimic nu sunt mai bună...hî, hîhî, mereu am crezut că-s mai brează şi râdeam de ea că-i bătută-n cap, dar aşa sunt şi eu, ba mai rău, că uiteeee....hîhîhî....
Continuă aşa printre plânsete, cu vocea tot mai scăzută, obosită, umilită şi cuprinsă de deznădejde, iar Florin o ţinea îmbrăţişată tot mai strâns şi o mîngâia pe creştet.
- Lasă, femeie, o scoatem noi la capăt cumva, ai să vezi. Ce-o să mai râdem când o să ne aducem aminte...
Nu îi mai înţelegea vorbele, tot ce mai auzea acum din gura ei era o bolboroseală fără noimă, iar pe el îl cuprinse spaima că o să-i înnebunească femeia. Şi pentru prima oară în viaţa lui spuse în sinea lui : "Doamne ajută!"
Ileana adormi la scurt timp după aceea cu capul pe pieptul lui şi gura i se opri. El îşi apropie urechea de faţa ei să vadă dacă nu cumva aceasta murise. Respiraţia femeii îi păru proaspătă ca a unui prunc. O privi cu uimire, mândru nevoie mare, de parcă ea tocmai ar fi apărut din coasta lui.

Vizualizări: 66

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de dinu deleanu pe August 23, 2011 la 9:32am
hmmm..povestea asta imi aduce aminte de un film cu woody allen:el un intelectual rafinat si filozof din cale-afara se cupleaza cu o pustoaica plina de candoare
Comentariu publicat de ana ardeleanu pe Mai 9, 2011 la 7:49am
a fost o lectură plăcută. succes !
Comentariu publicat de Filip Savin pe Aprilie 20, 2011 la 2:36pm
Foarte bine surprins, cu umor, mi-a placut. Da,e o mare napasta sa nu-ti taca femeia. Numai ca unele nici nu-si dau seama, cred ca asa trebuie. Saracii de noi.
Comentariu publicat de Nicoleta Sălbatecu pe Aprilie 19, 2011 la 8:16am

Mulţumesc, Irina.

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Aprilie 18, 2011 la 10:24pm

Felicitari, Nicoleta pentru premiul obtinut! Mult succes! Imi plac creatiile tale cu talent redate.

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=wM4f-9mh...
Comentariu publicat de Nicoleta Sălbatecu pe Aprilie 17, 2011 la 10:21pm

Mulţumesc.

Mari, mă plec în faţa oamenilor adevăraţi, nu în faţa celor care scriu bine...Tu eşti un astfel de om. Pe lângă asta, scrii şi foarte bine.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor