cineva îmi spunea că-aș vorbi despre stări
cum aș povesti despre mărgelele
de apă
ale unui râu
plecat să își caute iluzia de liniște

firav
ca o răstălmăcire de aripă
iese din stînca pletoasă a muntelui
pentru a-și duce noaptea
dincolo de soarele propriei sale iluzii

nu s-a luminat în cristalul său
încă
chiar dacă îl zgândără razele de lună
pume ale dimineții puse să îi fiarbă
incerta frământare de
viu

ca o libelulă iesită din oul de pește
își dă sieși târcoale
se înfige în neliniștea inocentă
a altor pui de răsărit
fuge și se întoarce
în zăgazul aceluiași loc
înainte de a se prăvăli peste truda
unei singure idei
dorul de dor

coboară apoi în vâltoare
ca un colhoz de bivoli scăpați în pântecul ierbii
se asmute senin
în aripa fiecărui pescăruș care a sărutat cerul
se desmiardă prin firele de nisip ale istoriei
șoptite în nestemata unui tril de vrabie
își învață propriul dans
al iubirii
fără a se sfii sa fie călău de împrejurare
unei frunze de cireș

apoi
o
marea
forma de infinit a atingerii
amestecul scăpătat al furtunii
îi întunecă gândul
vâltoarea îl ia pe nepregătite
peștișorii zglobii devin rechini
cu fierberea carnivoră a fălcilor
lăsată să îl întâmpine la desprimăvărare

până sâ înțeleagă
licărul colorat al mărgelei din râu
moare agățat de cizma zbârciă
a unui pescar bătrân
și știrb

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor