- Vezi tu, iubite,-acum că eşti departe,

Eu povestesc cu ploaia despre tine,

Indiferenţa cerului ne-mparte

În două ţărmuri albe şi străine.

 

Îmi pare uneori că mă ascultă

Atât de tristă e, ca o baladă,

Se-ntinde într-o linişte ocultă

Pe trupul gol, iar sânii de zăpadă

 

Tresar sub inul umed cu sfială

Visând atingeri calde-n nopţi de vară,

Dar ploaia asta-i plumb, parcă-i cerneală

Şi-mi bate-n geam în fiecare seară.

 

- Simt fiecare strop ce-mi spală faţa

De lacrima iubirii noastre calde,

Când degetele lungi alungă ceaţa

Şi-n urma lor răsar pe rând smaralde

 

Ce povestesc de ploi îndelungate,

De primăveri brodate de furtună,

Dar fantezia ploii nu-i desparte

Pe cei uniţi de-o dragoste nebună.

 

De-o să vorbeşti cu ploaia despre mine

Întreab-o unde-ascunde curcubeul

Pe care aş putea s-ajung la tine

Atunci când noaptea-şi cântă apogeul.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor