De când venit-a Făt Frumos

la Cosânzeana ca s-o fure

zmeul zbura pe-un vânt turbat

şi rupea crengile-n pădure.

Copaci bătrâni se spăimântau,

credeau c-acu le-a venit rândul

să fie rupţi, smulşi şi zdrobiţi,

s-atingă fruntea cu pământul.

Dar Făt Frumos a auzit

şi a venit pe-un vânt de seară...

Ei s-au luptat, s-au războit

şi erau cât pe ce să moară.

Copacii toţi l-au ajutat

pe Făt Frumos, i-au dat putere

şi zmeul a fost biruit.

Acuma îndurare cere.

Viteazul nostru l-a iertat,

dar l-a lăsat fără armură

şi fără vânt de-ncălecat...

Şi fără câţiva dinţi în gură.

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe Iulie 27, 2012 la 8:08pm

Multumesc draga Caty, pentru popas si cuvinte frumoase.

Comentariu publicat de Katy urucu pe Iulie 27, 2012 la 12:07pm

Putini dintre cei ce stau in fata catedrei sunt facuti pentru asta. Tu, CATEGORIC esti inzestrata de Dumnezeu cu binecuvantarea aceasta. Mai laic vorbind, comentatorul Nutzu a fost teribil de obiectiv. Dar, raman valabile ambele observatii!

Comentariu publicat de zadic ioana pe Iunie 19, 2012 la 11:19pm

Păi? Aşa este în poveşti.

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Iunie 19, 2012 la 11:09pm

...și toate se întâmplă de când a venit Făt Frumos la Cosânzeana ca s-o fure...:)

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor