- Când mi-ai sădit poeme nude-n palmă

Și de pe buze ți-am sorbit nectar

Mi-am zis că jocul tău e doar o șalmă,

Că ești un fluture de insectar

 

Ce zboară noaptea către luna plină

Sau spre lumina unui felinar,

Dar când ți-ai scos piciorul din botină

Și sânul mi l-ai oferit în dar

 

Ți-am așternut covor de stele-n poartă

Și din luceferi am făcut liant,

De am greșit la primul pas mă iartă,

N-am bănuit că ești un briliant.

 

- Te-ai îndoit de mine-atunci, poete,

Dar în povestea mea poţi fi doar prinţ,

Eu nu presez miracole-n caiete

Sau flori uscate prin ierbar. Mă minţi,

 

Când spui că mă iubeşti ca niciodată,

C-aş fi minunea ce-ai primit-o-n dar?

Tu vezi, în lumea asta încurcată,

Mi-eşti far de veghe, mâine n-am habar,

 

Ce orizont ne va chema, spre unde

Vom naviga, dar fie şi-n deşert,

Noi construim eternul din secunde,

De-aceea, prinţe, nu am ce să-ţi iert.

 

         Ioan Grigoraș & Liliana Trif

 

https://www.youtube.com/watch?v=qTB6rxLpDSs

Vizualizări: 62

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Septembrie 23, 2013 la 7:54pm

...grazie, Aurelia...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor