Nea Costică Aramă era talpa SMA-ului, avea magazia de materiale şi toată lumea avea nevoie de el. Ca să iei un bec trebuia să te duci cu o bere, aşa era regula, că era o unitate socialistă. Pentru un rulment - un litru de vin, pentru o curea de transmisie - măcar un pachet de ţigări.
Costică Iliof avea dificultăţi când era vorba să-i ceară ceva de la magazie, aşa că i-o cocea de mult.

            Vorbeşte cu un băiat mai tânăr din Gârleni, care se lăuda că poate să facă rost de o gâscă pentru nea Costica şi fiecare şi-a pregatit lista de materiale.  Au venit cu tractorul şi au oprit undeva mai în spate, având sacul cu ploconul  în cabină.
Iliof intră în magazie şi începu negocierile. Aramă era foarte meticulos şi a vrut întâi să vadă marfa.
- Unde-i gâsca?
- Acuma, nea Costică, o avem la noi!...
- Adu-o încoace, dar să nu te vadă careva.
Dar cineva se răsuflase, că nişte chibiţi şi apărură pe la colţuri.
Sacul de iută era legat cu sârmă groasă răsucită. Aramă puse mana şi cântărindu-l, se convinse că era greu, chiar mai greu decât se aştepta. În sac pasărea vioaie se zbătea răsturnându-se, când pe-o parte, când pe alta. Magazionerul se uită pe-o gaură, văzu penele, luă sacul pe încredere, şi se duse ca să-l dosească .
Îşi puse ochelarii şi văzând lista lui Iliof,  se scărpină în cap:
-Băi, da’ tu pentru o gâscă, vrei jumătate de magazie?!...
-Nea Costică, dacă nu vrei aşa, eu iau gâsca înapoi şi mă duc şi la director...
Făcu şi nişte paşi mari către sac.
- Ai înnebunit?! Tacă-ţi fleanca şi hai să-ţi dau ce ai de luat!…
            După ce tăbârcesc achiziţia la remorcă, îi buşeşte râsul în hohote de nu mai puteau pleca. Chibiţii pândeau, fară să le scape nimic. Aramă tăie cu un cleşte sârma şi scoase gâscanul afară, - un cocostârc mare şi slab, de care se sperie şi-l scăpă prin magazie. Un glas răutacios şi prefacut i se adresă batjocoritor:
-Prinde-l, băi! De dupa colt altul îi răspunde molipsindu-i şi pe ceilalti:
-Ga-ga-ga! Ga-ga-ga! Ga-ga-ga!...
            Cocostarcul, martor la toate, tâşni besmetic afară şi spre surprinderea tuturor acelor gură-cască, reuşi să-şi ia zborul printre clădirile acelea de beton, cu miros de motorină, mai presus de magazia lui nea Costică, sus de tot, acolo unde aspiră numai sufletul, asemeni acestui gând rătăcit din trecut, pe care şi tu mâine, când te vei trezi, deja il vei fi uitat...
Costică Iliof îl întrebă pe tractorist:
-Cum naiba de era cocostarcul ăsta al tău aşa de greu, eu n-am înţeles?
-Simplu, omule, am ştiut ce mult poate să tragă o lopată de ţărână...                                              

Gelu Vâlciu

Vizualizări: 236

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor