POVESTIRI INSOLITE - Anunţul de la rubrica decese

De când făcea atacuri de panică, cel mai greu îi era noaptea. Nici ziua nu putea rămâne singură decât pentru puţină vreme iar atunci, se simţea ca în faţa unui imminent pericol. Îşi făcuse o tactică de supravieţuire în aceste atacuri dar era valabilă doar, până în pragul nopţii când, nu mai putea controla nimic.
Încercase tot felul de compromisuri, dăduse anunţuri în ziare, cunoscuse şi adusese acasă tot felul de femei singure şi fără locuinţă uneori şi fără serviciu care să locuiască cu ea dar, situaţia în loc să fie mai uşoară, era tot mai de nesuportat. Se simţea umilită , măruntă şi folosită în faţa nepăsării acestor personae care descosând-o de ce nu poate rămâne singură noaptea , în momentul în care aflau, bagatelizau neputinţa ei uneori spunând că e o prostie, adică cum să nu poţi sta singură în casă? Ba o mai afătuiau să încerce să se gândească la te miri ce şi astfel noaptea va trece … încercase să ţină cât mai ascunsă neputinţa ei, simţea că nu mai poate vorbii cu nimeni despre acest lucru. Lumea nu înţelegea drama ei care o măcina visceral, minimalizând până la ridicol ceea ce I se întîmpla. Sătulă de toate aceste mizerii, se hotîrâse să se descurce singură sau…să moară.
Moartea I se părea o eliberare chiar dacă nu o dorea şi nu o căutase niciodată, deşi în timpul atacurilor de panică, frica era atât de greu de suportat încât moartea ar fi fost de o mie de ori de preferat. Cel mai greu era noaptea când rămânea singură cu ea însăşi. Atunci, paralizată de frică încît nici să se mişte nu mai putea, se simţea o fiinţă nevolnică şi handicapată care nu putea face nimic pentru ea însăşi.
Încercase tot felul de tertipuri să poată smulge nopţii câteva ore de somn ca a doua zi la serviciu să fie în parametrii cât de cât normali. Dimineaţa mai era cumva dar pe la prânz oboseala începea să-şi spună cuvântul şi era un chin. Îi era atât de somn încît simţea uneori că va leşina din moment în moment, atunci mergea la grupul sanitar şi-şi dădea cu apă rece pe faţă, se plimba pe culoare, bea cafele iar uneori lua cofeină ca să poată rezista. Lucrul acesta dar şi frica îi dădea tahicardie, încă un motiv ca să mai crească fricii un tentacul cu care să o ţină tot mai strâns.
Structural, era o fie veselă, pozitivă. Întâlnită în momente de relaxare ai fi zis că viaţa e toată la picioarele ei. Era iubită şi agreată de colegi fiindcă era săritoare, spontană, avea umor, ştia să asculte interlocutorul. Apoi, când venea acasă, se transforma de parcă o entitate malefică apăsa pe un buton nevăzut care o coordona. Parcă frica stătea ascunsă în pereţii casei, nevăzută deşi ştiută şi de nevoie acceptată ziua, apoi seara…apărea în toată hidoşenia ei.
Cînd sosea de la serviciu nu-şi îngăduia decât o oră de răgaz pentru că era frântă. Niciodată nu i-a plăcut să doarmă cu lumini aprinse dar noaptea casa ei era iluminată cu toate becurile existente. Ziua însă când venea, se dezbrăca, făcea repede un duş apoi trăgea obloanele, punea ceasul să sune şi o oră stătea în pat în lumea ei imaginară, îşi crease una unde avea prieteni şi personae dragi cărora putea să le spună tot şi care să o înţeleagă, persoane cu care discuta şi cu care nu se punea totdeauna de acord, pentru că şi ele uneori aveau păreri diferite dar se puteau respecta în ciuda acestor diferenţe . Era o lume în care ar fi putut să trăiască normal departe de realitatea atât de ostilă. Avea chiar şi un iubit dar iubirea ei imaginară rămăsese mereu la stadiul platonic fiindcă în esenţă era o persoană timidă şi niciodată nu reuşea să înainteze în dezvăluirea sentimentelor nici măcar în imaginar. În această oră era debordant de imaginativă şi avea tot mai mult sentimentul că acea lume chiar există…apoi ceasul suna, ea dădea drumul luminii să pătrundă în casă şi-şi vedea de treburile cotidiene. Căuta să-şi facă tot mai mult de lucru astfel ca seara să fie foarte obosită şi să poată dormii.
În seara aceia se culcase frântă de oboseală aproape de ora 24 sperând să doarmă neîntoarsă. Adormi imediat însă se trezi brusc în miez de noapte cu imaginea bunicii moartă, întinsă pe masă. S-a speriat îngrozitor. Era ora 3 dimineaţa. A alungat acea imagine din minte şi obosită a adormit din nou. A trezit-o vocea bunicii care-i scutura uşurel umărul strigând-o: “- Corina, Corina, scoală-te mamă că e ora 5 şi trebuie să te pregăteşti pentru serviciu” Dormise adânc şi ar mai fi dormit încă, i se păruse că a trecut doar o clipă de când a adormit. Îi zise bunicii: “-mai lasă-mă mamă încă cinci minute, mi-este tare somn”… După alte cinci minute bunica o trezi din nou: “- Corina, Corina, scoală-te mamă că ai să întîrzii”… Se sculă încă somnoroasă şi imediat îşi aduse aminte că bunica este moartă. Curios, lucrul acesta nu o mai sperie ba chiar o amuză apoi o întrebă pe bunică: “-ascultă, ce cauţi tu aici”?
“- Păi nu m-ai chemat tu”? veni răspunsul bunicii… Îşi aminti că la ora trei din noapte s-a trezit cu imaginea bunicii moarte şi…tăcu. Merse la baie.În bucătărie aragazul ardea.Pe foc se afla un lighean de plastic în care fierbeau nişte rufe albe. Apa cu detergent se umflase şi cursese pe aragaz. Se miră că ligheanul de plastic nu se topise apoi, lăsă focul mai mic. Îşi dăcu seama că bunica făcuse asta pentru că în ultimii ani de viaţă mereu făcea boacăne cum ar fi băgatul papucilor în frigider sau a farfuriilor cu mâncare în şifonier. Se întoarse în cameră şi bunica începu să o zorească să se îmbrace. Îi spuse că împreună cu fata ei, mama Corinei vor trebui să meargă împreună o bucată de drum, că ea se grăbeşte fiindcă are drum lung de făcut. Între timp sosi şi mama Corinei şi toate trei ieşiră din locuinţă. De acum, decorul nu mai era cel cunoscut. Se aflau într-o grădină de munte , o livadă cu pomi frucitferi şi iarbă prin care trebuiau să treacă. Grădina era destul de mare , împrejmuită cu un gard de sîrmă ghimpată, mărginită de o şosea asfaltată. Accesul la şosea se făcea printr-un pârleaz.
Bunica le zorea mereu spunând că e grăbită şi are drum lung de făcut. Ajunse la marginea grădinii Corina se repezi la pârleaz să-l sară prima dar, bunica o prinse energic de mână şi-I spuse că numai ea va trece dincolo de el, ele vor trebui să rămână în grădină. Peste şosea, vis-à-vis de grădină din cauză că terenul era mult mai înalt, era un parapet din zid care proteja şoseaua în caz de alunecare de teren. Sus pe parapet, stătea un băieţel cam de 7-8 ani brunet şi cu ochi negri care-şi legăna picioarele. Bunica ni-l arătă şi ne spuse că este de la Cluj singurul copil al unor doctori foarte cunoscuţi, familia Cristea, care a murit acum trei zile într-un groaznic accident de maşină şi că ea trebuie să-l însoţească. Ne-a mai spus că părinţii copilului, sunt devastaţi de durere. Aveau un drum lung şi anevoios de făcut iar ea, trebuia să se grăbească. Şi-a luat la revedere de la Corina şi mama ei şi a trecut pârleazul. Copilul a coborât parapetul a luat-o de mână şi au plecat, băiatul sărind când pe un picior când pe altul iar ea, uitându-se mereu înapoi către ele parcă cu părere de rău. Mersul lor era agale acum iar bunica întorcea capul destul de des. Au privit către bunică până nu s-a mai văzut.
La ceva vreme a sunat ceasul şi Corina s-a trezit. Dimineaţa îşi trimisese generoasă lumina prin fereastra dormitorului. La lumina zilei, Corina se simţea încrezătoare în ea. Aceasta era partea din zi care-i plăcea cel mai mult. Frica obosea în primele ore ale dimineţii şi mergea să se culce Atunci Corina redevenea fata optimist şi încrezătoare în sine. Înţelese că totul nu fusese decât un vis care I se păruse foarte real. Se bucură de întâlnirea cu bunica de care era foarte ataşată chiar şi dincolo de moarte. Se consideră norocoasă de aceasta întîlnire. Se îmbrăcă, se pregătii şi plecă la serviciu.
În primele ore de serviciu, a fost foarte ocupată. Era zi de predare a unui proiect şi trebuiau să fie puse la punct ultimele detalii apoi, trebuia să ducă proiectul la aprobare. S-a grăbit să termine treaba cât mai repede. Îi plăceau lucrurile duse la bun sfârşit îi dădeau un sentiment de împlinire apoi, venea o pauză binemeritată din care îi plăcea să savureze minut cu minut.
Cu vre-o două ore înainte de terminarea programului proiectul era gata. Îl predă. Apoi,făcu o cafea şi schimbă câteva cuvinte cu o colegă cu care lucrase la proiect apoi, în timp ce sorbea cafeaua, deschise un ziar, fără să zăbovească asupra vre-unui articol. Nu mai putea citi nimic, totul era numai politică. Se simţea intoxicată de atâtea vorbe deşarte deşi de atâta amar de vreme nu se mişca nimic în ţară în folosul ţării sau al oamenilor de rând. Dădu pagină după pagină, la uiltima era rubrica cu anunţuri, vânzări, cumpărări, afaceri, matrimoniale , decese şi comemorări. Trecu în fugă peste toate şi nici ea nu ştiu de ce se oprii la rubric decese. Citi unu, două, trei şi la al patrulea anunţ făcu ochii mari şi uită să respire. Acesta suna aşa: “ Devastaţi de durere, familia Cristea medici din Cluj, anunţă dispariţia fiului lor Daniel în vîrstă de 7 ani, mort într-un tragic accident de maşină. Urmau amănunte legate de înmormântare….
-

Vizualizări: 310

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Delia Staniloiu pe Septembrie 16, 2012 la 10:08pm

Mulţumesc Corina, iertare pentru răspunsul întîrziat, timpul...

Comentariu publicat de Delia Staniloiu pe Septembrie 16, 2012 la 10:07pm

Verbina, vă mulţumesc pentru apreciere...din păcate aceste povestiri vor trebui să mai aştepte până vor fi adunate într-un volum dintr-o mare, mare lipsă de timp.

Comentariu publicat de Delia Staniloiu pe Aprilie 1, 2012 la 11:29pm

Camelia, spusă de tine e echivalent cu un premiu cu coroniţă. Mulţumesc mult. Mai sunt vre-o două pe aici...

Comentariu publicat de Delia Staniloiu pe Aprilie 1, 2012 la 7:38pm

Domnule Anton, vă mulţumesc din suflet şi vă mai aştept cu sugestii.

Comentariu publicat de Delia Staniloiu pe Aprilie 1, 2012 la 5:47pm

Vă mulţumesc pentru trecere şi comentariu, deoarece sunt la începutul unui drum prin hăţişurile prozei aş fi foarte recunoscătoare dacă aţi argumenta opinia dumneavoastră.Doresc să scriu proză dacă este posibil şi orice sfat este binevenit. Vă mulţumesc mult.

Comentariu publicat de Delia Staniloiu pe Aprilie 1, 2012 la 1:44pm

Doamnă Zadic, vă mulţumesc pentru citire şi comentariu. Vă doresc o primăvară frumoasă.

Comentariu publicat de Delia Staniloiu pe Aprilie 1, 2012 la 1:43pm

Domnule Mureşan, mie personal nu mi s-a părut aşa fioroasă povestirea mea, sincer, a fost un vis care apoi s-a adeverit. Nu vă contrazic însă, cât despre argumente nu vreau să vă aduc pentru că mă uit la fizionomia domniei voastre şi păreţi un om care nu cred că s-ar simţi bine în rasa de călugăr aşa că prefer să vă ştiu în viaţa laică.Sincer nu am intenţionat să produc vre-un disconfort în afară de cel al plictiselii prin proza mea, sigur nu aş avea absurda pretenţie să placă la toată lumea.Sunt bucuroasă dacă ceea ce scriu place dar nu totdeaunqa reuşesc. Vă invit să citiţi şi proza următoare Pălăria scrisă în alt registru şi aşa poate vă aduc la sentimente mai bune. Ţin mult ca cititorii mei, mulţi, puţini să nu plece supăraţi de la mine de pe pagină. Cu deosebit şi sincer respect.

Comentariu publicat de zadic ioana pe Aprilie 1, 2012 la 9:53am

Şi moartea face parte din realitatea cotidiană.Interesant.

Comentariu publicat de Delia Staniloiu pe Martie 31, 2012 la 11:00pm

Domnule Mureşan, este opinia dumneavoastă pe care nu intenţionez să o combat. Moartea există fie că că amintesc eu de ea sau nu...nu ştiu ce anume consideraţi macabru e un subiect pe care-l discută toată lumea. Şi la TV. vedeţi în fiecare zi astfel de lucruri legate de moarte. Consideraţi că şi acele ştiri sunt macabre? Pentru mine ca şi pentru mulţi alţii moartea este doar o trecere în alt plan, ar trebui să nu ne mai înspăimânte. Vă mulţumesc pentru trecere şi pentru opinie..

Comentariu publicat de Delia Staniloiu pe Martie 31, 2012 la 10:56pm

Mulţumesc pentru trecere Deminescu Violeta.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor