Precum Othello, astăzi ne-nţeles,
Sunt la cheremul unor măscărici,
Penibili, fără niciun palmares,
Pe scena vieții parcă-s păcălici.

Un maur trist, ce nu-și găsește loc
De Roderigo, care-i supărat
Şi Iago crede c-a pierdut un joc,
Deşi nu-i concurent adevărat.

Când Desdemona îi sfidează-n vers,
Brabantio, ca un profet bătrân,
Pe banca din senat zâmbeşte şters
Și suferă că nu mai e stăpân.

Precum Othello, veşnic ne-nţeles,
Cu Desdemona-i voi privi tăcut,
În jurul nostru intrigi se mai țes,
Dar vom gusta senini din absolut. 

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor