substantivul acesta s-a retras într-o pagină albă

până la brâu

timpul a descălecat de pe tânărul armăsar și corăbiile au înghețat

verbul

au coborât ierni și păsările din zbor

și au plecat dintre cuvinte

sângele s-a urcat cu toiagul în vârful copacului

până i-a căzut frunzele

 

numai trestia aceasta de-un ceai cu dumnezeu

se tot îndoaie se tot îndoaie …

 

Vizualizări: 100

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Menelas CAPLOIU pe Februarie 18, 2015 la 4:47pm

Sa mai zâmbim puțin cam mult....

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Ianuarie 30, 2015 la 11:52am

Sincere aprecieri.

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Ianuarie 25, 2015 la 12:10am

"sângele s-a urcat cu toiagul în vârful copacului/

până i-a căzut frunzele" , o metaforă a trecerii ingénue, excelentă!... Felicitări!,, G.A.S.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor