Uneori, după somnul de noapte,
ne căutam drumul printr-un oraş ambiguu,
alteori înveşmîntaţi în alb
ne uitam la soare pînă ameţeam în timp ce
leoparzii dormeau pe canapele de catifea,
ne repetam unul altuia bătăile inimii
într-un du-te-vino al literelor aşezate
în cuiburile lor, la începutul primăverii

cînd toate priveliştile sînt pline de farmec.
Eşti liber faţă de ceea ce accepţi, prizonier
faţă de ceea ce refuzi
, îţi şopteam din ţara viselor

pe care, cîndva, o dorisem atît de mult
şi unde totul urma să se întîmple
în exuberanţa liliacului alb şi mirosul dulce, profund
ce-şi datora dreptul la existenţă pentru o clipă
cît toată veşnicia. Închide ochii, mi-ai spus, de parcă
îţi era teamă să nu te privesc cum răsari în timp ce
fugeam de noi depănînd istoria unui sărut
în schimbul unor  fotografii din care ştiam

că mă vei recunoaşte, după dragoste!


Vizualizări: 108

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Ianuarie 30, 2015 la 11:55am

Recitit cu placere

Comentariu publicat de Luminiţa Cristina Petcu pe Ianuarie 27, 2015 la 10:33am

Mulţumesc, Mihaela, pentru lectură şi aprecieri!

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Ianuarie 26, 2015 la 12:06pm

"Eşti liber faţă de ceea ce accepţi, prizonier
faţă de ceea ce refuzi
, îţi şopteam din ţara viselor"

semn de admiraţie

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor