mi-am dăruit inocenţa unei iubiri,

plângând uneori degeaba şi mult,

alinturi cerşesc şi primesc urgisiri,

aşa iubesc eu azi, poate mai mult!

uneori mă trezesc...neiubit,

în mijlocul unor dorinţi prea lumeşti,

încerc să mă ştiu fără să mint,

ca şi cum, oh, ca şi cum aş deveni

un om...cu slăbiciuni omeneşti!...

înălţăm zilnic mai multe altare,

în locuri obstacol ivite în popas,

depăşim deseori al libertăţii hotare,

dar păstrăm ancore în tot ce-a rămas!

păşim mai aproape alături o mie de ani,

jumătate distanţei este deja depăşită,

ce iute e timpul...ce albe flori de castani,

cât de multă ibuire-mi doresc, cât de mult 

eşti tu astăzi iubită!...

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Martie 13, 2014 la 4:27am

Multumesc, draga mea...

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Martie 12, 2014 la 10:16pm

Semn de lectura si apreciere.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor