Primii zori

[Marina Ciobanu]

Hotarul dintre ani subţie pânza 
Pe care zi de zi pictăm vecii:
Însă atâta nemurire se întrece
Pe şesul roşu, lanuri şi prin vii.

Măsura timpului omoară armonia 
Dintre atâtea vise şi atâtea primăveri,
Încât în toamne, anual reducem
Suflarea vie-n depresive aşteptări.

E-un drum bătătorit de mii de secoli
Pe care azi păşim cu fruntea sus,
Cu toate că nu ştim nici unde-ncepe,
Nici unde e prezisul crud apus.

Şi numai cerul îşi trădează disperarea
Tot scufundând planeta în potoape,
Mai speră azi albastru-n deşteptarea
A sufletelor desacralizate.

Şi-n toată-nvălmăşeala cenuşie,
În care respirăm doar efemerele valori
Nu observăm adevărata viaţă
Pe care Domnul ne-a prezis-o în primii zori.

[Steliana Cristina Voicu]

Foarte frumoase versurile, mie mi-au placut mult!

Eu ti-as sugera sa il scoti pe "A" din a patra strofa, versul al patrulea, pentru ca ai articulat deja "desteptarea" si atunci suna un pic ciudat "desteptarea a sufletelor"... E doar o sugestie...

Toate cele bune!