mişc privirile dintr-un colţ într-altul
şi nu spun nimic
am o teamă stranie şi
teama asta
mă face să-l rog pe Dumnezeu
să se aşeze pe patul în care
cândva
o visam pe mama

dragostea mea poate fi unicul detaliu din noapte
care să-mi amintească cine sunt

ce bine ar fi să fie totul la fel

prin lumina lumânărilor aprinse
văd un chip şi mult prea mult întuneric
cineva păşeşte prin interiorul meu
ca printr-un sanatoriu

e linişte şi e frig...

Vizualizări: 125

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de teodor dume pe Martie 10, 2015 la 6:54pm

aurelia alb

mulţumesc foarte frumos

Comentariu publicat de teodor dume pe Martie 10, 2015 la 6:53pm

maria vo

bucuros de trecere şi semn

mulţumesc

Comentariu publicat de teodor dume pe Martie 10, 2015 la 6:53pm

dragoş lucica,încântat de semnul de lectură

stimă

Comentariu publicat de teodor dume pe Martie 10, 2015 la 6:53pm

veronica carjeu,

mulţumesc frumos pentru semnul de lectură

Comentariu publicat de teodor dume pe Martie 10, 2015 la 6:52pm

dominique iordache,

mulţumiri şi multă stimă

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor