suntem împreună, doar când şi când,
nici n-apucăm să ne gustăm flămânzi unul pe altul,
că realitatea ne-a şi despărţit, fiecare e în partea lui de minciună şi adevăr,
nordul şi sudul se instalează atât de comod între noi,
doar probabilităţile sunt cele care ne mai guvernează mişcările,
cu cât deviem mai mult de la standard,
cu atât mai multe incertitudini există între noi:
poate că în alt spaţiu şi timp am trecut unul lângă celălalt
şi am fost mai fericiţi
fără să ne cunoaştem,
fără să ne zâmbim,
fără să ne ţinem de mână,
eu şi toate femeile care te-ar mai fi putut iubi,
tu şi toţi bărbaţii care m-ar mai fi putut iubi

poate că e zadarnic să ne mai construim acum cuiburi de-o noapte sau două,
să ne inventăm propriile paradoxuri şi anomalii temporale,
eludând zâmbind toate arhetipurile inventate de alţii,
degeaba îţi trimit în scrisori părţi din mine,
din mirosul meu, din viaţa mea,
din tot ce visez fără tine,
eu încerc să te uluiesc,
tu taci, ai depresiile tale,
mi te scurgi printre degete
şi atunci mă-ntreb cine te are mai mult,
dacă eu te am atât de puţin

poate că azi suntem două puncte cardinale care se-atrag
doar dintr-o eroare de calcul a sorţii,
poate că, într-adevăr, între noi previzibilul nu va exista niciodată,
sau poate că suntem doar orbi şi nu vedem noi niciun sens
e tot ce mă mai face să plâng,
e tot ce te sperie şi te mai face să alergi înapoi,
mereu la ţărmul unde lucrurile
şi-au avut început

ne mai vedem, rareori,
tu încă mai cauţi un sens în tot acest puzzle
dintre noi doi

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor