Am scară de lumină spre nevăzut hotar,

Spre muntele-nverzit cu chipul de sihastru,

Mă plimb depovărat ca paşnic solitar

Printre aripi de îngeri şi raza unui astru.

 

Aleg din mâna vremii o dimineaţă nouă

Şi-alung tot somnul ce visul îmi vânează,

Din Pinul Negru iau potir cu sfântă rouă

Stropind cărarea ce viaţa îmi brăzdează.

 

Cu picături de ploaie pe tâmple mă clătesc

Topind un glod de tină ce-a stăruit în gând,

Apoi cu iarbă-dor tot trupu-l primenesc

Şi-ascult în amintire dorinţele cântând.

 

Pe muntele-nverzit mă-nalţ în tainic zbor

Cu vulturii şi şoimii învăţ să fiu ca vântul,

Când obosesc plutind, mă cuibăresc în nor

Şi iau un curcubeu să învelesc cuvântul.

 

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de constantinescu rodica pe Iulie 19, 2015 la 2:49pm

Multumesc doamna Fulvia pentru semnul de lectura!

Comentariu publicat de constantinescu rodica pe Iulie 19, 2015 la 2:48pm

Multumesc Elisabeta din suflet!

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Iulie 19, 2015 la 8:22am

Am scară de lumină spre nevăzut hotar,

Spre muntele-nverzit cu chipul de sihastru,

Mă plimb despovărat ca paşnic solitar

Printre aripi de îngeri şi raza unui astru.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor