eclipsându-l pe Chopin

 din urechile mele

dar lasă-mă  să îţi spun

 despre acel necunoscut dinlăuntrul meu

care s-a născut fără să îmi ceară voie

 din uterul cerebral

şi fără să ştiu a crescut atât de mult

încât m-a azvârlit afară din mine

pentru a te putea îmbrățișa în locul meu

 săruta în lipsa mea

pe când eu am rămas rătăcit în deşertul minții

      tu nici nu știi cu cine împarți eternitatea

traversezi fericirea la braț cu un farsor

și mă tem că nici nu vei afla vreodată că nu mai exist

      e prea târziu să-ți revendic sufletul iubito

      dar uneori îți voi colinda visele

       și te voi ține de mână

      când în fața oglinzii te vei întreba

      pe cine iubești

 

 

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor