Am vrut să pictez pământul,

cerul şi soarele, toate la un loc,

Să mâzgălesc şi eu un graffiti 

pe zidul înalt al sufletului meu,

vrând să şochez privitorii.

Stăpânul culorilor mi-a zis:

“Nu-i pentru tine,

au rămas atât de puţine

culori pentru lumea asta nebună,

grăbită şi neîncăpătoare...

N-apuci să mai termini…”

 

Când am început să aud,

am adunat sunete

să fac o colecţie

cu tot ce găseam, cu tot ce-auzeam 

şi m-am chinuit să meşteresc şi o goarnă,

să cânte altfel, de-a surda,

să pot chema albinele şi  păsările la mine,

dar am amestecat sunetele,

şi am încurcat cântecele…

Atunci Îngerul sunetelor mi-a spus:

“Nu-i pentru tine,

suntele tale ard

şi se sting ca stelele căzătoare

şi se-mpraştie

ca florile scuturate de vântul pământului..."

 

M-am dus în genunchi

la Stăpânul cuvintelor şi l-am rugat

să îndrepte măcar el această lume nepăsătoare,

grăbită, prea mare, prea tristă,

învălmăşită, confuză, bolnavă şi surdă.

Stăpânul cuvintelor mi-a spus:

“Încearcă şi tu, dar până acum n-a reuşit nimeni…"

 

Gelu Vâlciu

 

Vizualizări: 89

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor