In cele ce urmeaza va supun atentiei o suma de profetii lasate de cel mai mare calugar preot al Romaniei secolului XX – Arsenie Boca. Cine a fost ? Ca sa intelegeti cine a fost, va relatez urmatoarea frantura de istorie din viata acestui sfant . Anii ’50, Romania era sub ocupatie, parintii si bunicii cominternistilor de azi se straduiau de zor sa ne macelareasca elitele pentru a le lua locul, propovadirea religiei incepea sa fie interzisa, iar acest calugar continua sa faca minuni acolo in munti, la Sambata de Sus, in Fagaras. Noii securisti alergau dupa dobandirea a noi tehnici parapsiholgice. Sa nu uitam ca pana si SSI-ul lui Cristescu, cu tot cu scoala de parapsihologi, fuse-se decimata. Au pus ochii pe Arsenie Boca si pe minunile lui, gandind in micimea lor ca se joaca cu hocus-pocus. L-au luat si l-au inchis intr-o unitate a securitatii din Fagaras, la beci, in lanturi, ca le era frica de el. Ei bine, batut, umilit si nemancat, nu le-a spus decat ca el nu face minuni, ci Dumnezeu lucreaza. In schimb, la fiece 12 noaptea punea genunchii in pamant, moment in care drugurile si lacatele de la usa de otel a beciului sarea, la propriu. Comandantul unitatii , speriat de fenomen si ingrijorat pt soarta sa si a familiei sale, a invitat martori intreaga unitate, cu tot cu familiile acestora, plus ceva cominternisti de la “Centru”. La miezul noptii usile au sarit, ca de obicei, astfel chiar tortionarii au dus cu ei aceasta poveste , relatand-o posteritatii. Securitatea ii spunea “Vrajitorul”. Cine nu stie, a avut domiciliu fortat la Draganescu langa Bucuresti, pana a murit in 1989.

* Spunea odată cineva: „Părinte, Ceauşescu strică bisericile”. „Nu el, mă, ci păcatele omenirii“ - i-a răspuns Părintele. (Maria Matronea, Sibiu)

* Odată, la Drăgănescu, am stat de vorbă cu Părintele Arsenie în biserică şi când să ies către poartă, cam pe lângă fântână, Părintele s-a oprit în faţa mea şi mi-a zis: „Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că sţiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism - ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă - numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, sfinţia sa s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la revoluţie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-¬a zis: „Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui”. (Biliboacă Matei, Săvăstreni)

*Apoi s-a întors către lume şi a zis: „Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”. Părintele nu prea era de acord să-ţi părăseşti ţara.
Înainte de revoluţia din 1989 Părintele ne-a spus că miroase a praf de puşcă şi aşa a fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare cutremur şi blocurile din Bucureşti vor ajunge ca şi cutiile de chibrituri.
Părintele Arsenie a fost şi rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie şi ne rugăm acolo şi de câte ori îl chemăm în rugăciune, el ne ajută şi ne ocroteşte. (Viorica Farcaş, 48 ani, Voila)

* Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş)

* Mi-a spus odată Părintele: „Bucureştiul are să fie al doilea Ierusalim (după cele spuse în continuare nu rezultă că acest lucru este neapărat bun, căci poate fi Ierusalimul - oraş sfânt, dar poate fi şi Ierusalimul în care nu mai rămâne „piatră peste piatră”! ). Să nu vă fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum să fim noi aşa de vrednici, noi - nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Şi mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva [atunci a început revoluţia]. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (Toacşe Silvia, Copăcel)

* „Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-1 otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea - ne-a spus părintele Arsenie - se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.
Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus ca această „lucrare diavolească” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”. (

* Mi-a mai povestit cineva că Părintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, să nu-i pedepsească, să-i ierte că şi ei sunt creaţia Lui şi să aibă milă de ei. Şi 1-a dus Dumnezeu pe Părintele Arsenie să vadă ce e pe acolo - prin America - şi a zis Părintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu ştiu. Nu cred că l-a dus cu trupul L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a văzut cu duhul, Părintele a pictat la Drăgănescu, deasupra scenei Învierii, mai multe clădiri moderne (turn) în flăcări, reprezentare care ar putea fi profetică (vezi cele două turnuri din „11 septembrie”).
Prea Sfinţitul Daniil, la înmormântarea PărinteluiArsenie, a spus că ar fi zis Părintele Arsenie aşa: „Vor veni necazuri mai mari decât Munţii Făgăraşului”. Ne-om duce la munţii Făgăraşului şi la dealul Prislopului să se prăvălească peste noi că nu mai putem rezista («Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne!» - Lc.23, 30). Şi ne-om duce la morminte să iasă afară şi să intrăm noi de vii că nu mai putem rezista.

* Părintele a iubit mult Munţii Făgăraşului; venea mereu pe la cabana Podragul şi pe la Turnuri. Spunea Părintele: „Munţii Făgărusului şi dealurile Prislopului vă vor acoperi pe voi”.(proteja)
Părintele a fost şi este un sfânt între noi. O femeie i-a spus: „Părinte, când o fi la judecată, să ne treci cu grămada”. Părintele a zis zâmbind: „ N-ai spus rău, măi”. A trecut de multe ori pe la noi prin sat. Unii îl cunoşteau, alţii nu-1 cunoşteau, dar Părintele spunea: „Oamenii la voi sunt cam răi, dar totuşi, fac milostenie multă şi asta îi ajută”. (Olimpia Fuciu, Ucea de Sus)

* Eram cu Părintele Arsenie şi 1-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu)

* Zicea Părintele Arsenie, parcă pentru toţi românii: „Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Măniş, 81 ani, Codlea)

* Făceam serviciul în Braşov, la uzina Astra. Odată a venit Părintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfântului Nicolae din Schei), unde a participat la slujbă. Atunci a spus: „Trebuie să ne întărim spiritualiceşte, că altfel viaţa noastră este moartă, chiar dacă ne merge numele că trăim. Luaţi exemplu de la Ştefan cel Mare, care cu o mână de oameni întăriţi spiritualiceşte, ţinea pe tătari la Nistru şi pe turci la Dunăre”. (Nicolae Streza, 84 ani, Făgăraş)
Îmi spunea părintele Bunescu că Părintele Arsenie se ducea în miez de noapte la biserică, îngenunchea în întuneric lângă masa sfântului altar şi două-trei ore se ruga pentru poporul român. (Pr. Bunea Victor, Sibiu)


Ii mulţumim că ne-a împărtăşit şi nouă aceste momente de aleasă trăire ale Părintelui Arsenie Boca.

Iată, cât ADEVAR a mărturisit acest slujitor al lui Dumnezeu.

La fel ca Sfântul Arsenie Boca, încerc să explic şi eu, poporului meu de câţiva ani prin cartea “Am auzit Glas din Cer :  "IEŞIŢI DIN EA, POPORUL MEU!"

„Şi am auzit un glas din cer,
zicând: Ieşiţi din ea,
(din cetatea Babilonului)
poporul Meu,
ca să nu vă faceţi părtaşi la
păcatele sortite ei şi să nu fiţi loviţi
de pedepsele sortite ei ”.
(Apoc. 18; 4, 5)

Oare, cât timp vom mai putea auzi acest îndemn al Mântuitorului?!... Ştiu că sunt fără nicio însemnătate în axest popor, să mă pot face înţeleasă, dar, acest articol m-a ajutat să primesc lumină de la Dumnezeu despre alt vis al Sofiei (eroina cărţii), care l-am omis să-l transcriu din Jurnalul ei. Abia acum îi răstălmăcesc adevăratul mister :

"E aşa cum ai visat tu , fata mea, va veni Sfârşitul Lumii ! Pe cer va apare o Cruce din stele" a zis către Sofia, mama ei care era mai de mult trecută la Cele de Sus.

Pe Cerul de la Răsărit, sta o Cruce mare, luminoasă, din stele. Strălucea de un albastru străveziu iar mama Sofiei strălucea cu aceeaşi lumină înfrumuseţând tot Răsăritul.

"Uite cum se va întâmpla atunci", a continuat să dezvăluie cu deamănuntul marile taine de nebănuit din acel înfiorător Sfârşit. Deodată ştergându-se acea privelişte minunată de pe cer, în faţa Sofiei, apăru tot globul pământesc ca o hartă cu toate continentele, ţările, oraşele cu peisaje de munţi, câmpii şi ape. Sofia, parcă cunoştea totul şi nimic nu i se părea de neînţeles.

Pe continentul Americii de Nord, la Hooliyd , părea o « uşă » din flăcări, cu flame roşii pâlpâind incontinuu ca un foc nestins. Uimitor, spre acea uşă, se porneau aşa multe obiecte, tot ce deţinea suprafaţa pământului. Impresionant era că oamenii erau vii, printre zidurile, centurile de beton şi tot felul de obiecte de care se ţineau cu disperare să nu cadă din acel zbor atras de acea uşă. Unii cădeau, ţipau, strigau pe cei dragi, dar neauziţi de nimeni, că nimeni nu putea să se salveze pe sine, dar să se ducă în zbor spre celălalt, poate tot atât de drag lui.

Tot văzduhul arăta înfiorător. Nu numai că strigătele de disperare se făceau auzite, ci zgomotul asurzitor, venind de la obiectele ce pluteau prin aer şi se loveau cu viteză unele de altele, deşii toate erau aspirate in aceeaşi direcţie.

Acea uşa care semăna mai mult cu o gură de iad, atrăgea în infernul ei, tot ce era mizerie, infect, putred, bolnav şi poluase până atunci, acest pământ. Semăna cu un aspirator ce aspira şi ultimul firicel de praf. Iar în urmă.... se descoperea a fi, o cu totul altă faţă a pământului iar cei rămaşi transformaţi în cu totul alţi oameni.

Rugăciunea de dimineaţă a părintelui Arsenie BOCA

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi, în toată ziua, să am grijă să mă lepăd de mine însumi, ca nu cumva, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată, păcătuiesc în tot ceasul.

Doamne, cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minţii noastre.

Uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem fără cercetare, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi desădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre.

 

 

Vizualizări: 1628

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Iulie 1, 2010 la 6:10pm
Quo vadis?

Pe marginea fostei dezbateri despre invatamintul din Romania- DAN UNGUREANU
Le-am cerut studentilor mei, anul III Romana-Engleza, sa comenteze, in engleza, un poem englez din secolul XIX, la alegere. Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX si nici o poezie. (Au studiat in anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru Romeo si Julieta (numita alternativ “roman“, novel, ori poem). Restul de cincisprezece din saizeci, care si-au amintit totusi o poezie, au scris totusi in engleza. Am corectat mai jos greselile lor:
- Pluralul lui viu nu e vi, ci vii. verbul a lua nu se scrie i-au;
- obijnuit e incorect. Ii nu se scrie despartit, i-i;
- sa de-a e incorect (corect e sa dea). Nu se zice propiu, ci propriu;
- them nu poate inlocui their; nu se poate spune them mother in loc de their mother;
- intitulated nu exista in engleza (cf. Merriam-Webster);
- combinated nu exista in engleza;
- to enjoy of life e incorect ( verbul to enjoy e tranzitiv);
writted e incorect in loc de wrote;
- poetry nu e identic cu poem;
- lirycs nu e ortografiat corect, si cu siguranta nu inseamna textul unei poezii, ci versurile unui cintec;
- roman nu exista in engleza, corect e novel;
- disapointness nu exista, corect e disappointment;
- beautifuly thing e incorrect;
- tryed e incorrect;
- gaves nu exista (give sau gave);
- tooked place e incorrect;.
- tabloul Gioconda nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci;
- Romeo and Juliet nu e un roman;
- Romeo and Juliet nu e un poem;
- Shackspear nu se scrie astfel;

Daca se dadea admitere la facultate ei ar fi cazut la admitere.Toti acesti tineri vor deveni profesori de limba engleza si romana peste trei luni.
Imi este inexplicabil cum asemenea studenti pot deveni profesori, cand in oranduirea veche, bolsevica si totalitarista, ei n-ar fi putut nici macar trece admiterea. Cum s-a ajuns in aceasta situatie? Putin dupa Revolutie, prin 1995, cred, au aparut locurile cu taxa la Universitati. Ceva mai tirziu s-a suprimat concursul de admitere. Astfel, Universitatile au dat de gustul banilor. Studentii deveneau intangibili. Devreme ce plateau, prezenti sau nu, trebuiau sa treaca examenele, trebuiau sa capete diplome. Dupa diplome, dadeau concursul de titularizare, pe care nu-l luau, ramineau suplinitori, si titulari negasindu-se, tot suplinitorii predau.
Primii studenti pe bani au terminat prin 2000. Primii lor elevi au terminat liceul prin 2004. Dupa implementarea programului Bologna , studentii au terminat in trei ani in loc de patru sau cinci, cu lucrari de licenta de saizeci de pagini, nu de o suta sau doua sute. Lucrarile scurte pot fi cumparate sau descarcate contra cost de pe Internet, de pe situri specializate (o suta de lei bucata).
Liceenii intra pe bani la Universitate, fara admitere, termina in trei ani, devin profesori suplinitori, iar elevii lor sunt prost pregatiti, mai prost pregatiti decat precedentii. Paradoxal, se face mai multa scoala la liceu decat la Universitate : la liceu, profesorii pot inca sa lase repetenti elevii care nu invata, fiindca liceul e gratuit, iar profesorii nu sint platiti dupa numarul de elevi. Studentii sint mai prost pregatiti decit elevii de liceu.
Le-am cerut celor saizeci de studenti ai mei referate. Din saizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (copy/paste) de pe un site internet, www.referate. ro.
O vina pentru situatie o are asa-numitul invatamant axat pe competente. In noul sistem, elevii, vezi doamne, nu mai tocesc date seci, ci dobandesc competente. Mare este confuzia din capetele pedagogilor de scoala noua! Exista materii axate pe competente (a invata engleza, franceza ori muzica inseamna sa stii vorbi engleza, franceza, respectiv sa cânti, fluieri sau fredonezi melodii). Exista materii bazate pe cunostinte (istoria, geografia, anatomia si zoologia, de pilda). Exista materii intermediare, ca biologia si chimia, in care competentele si cunostintele sint complementare. Cultura generala e alcatuita doar din cunostinte. Educatia axata pe competente naste monstri, fiindca a sti cine a pictat Gioconda e o cunostinta, nu o competenta.
O alta studenta, tot de anul III Litere, ma instiinteaza ca poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistretul cu colti de argint. Pe vremea mea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupunea macar sa-i fi putut identifica poeziile. Se presupune ca un absolvent de engleza stie dupa trei ani ca in engleza, romanul se numeste novel.
Universitatea zulusa!
Este imperativ necesar, e indispensabil ca sa se revina la Universitatea gratuita cu concurs de admitere si cu numar limitat de locuri. E suficient ca s-a inchis un cerc vicios, ca absolventii de universitati fast-food au virusat invatamintul gimnazial si liceal si trimit universitatilor liceeni care nu stiu nimic. Conform cu situl QS, Quaquarelli Symonds, Israelul, tara mica, cu suprafata Moldovei, are trei universitati pe locurile 102, 114 si 132 din lume. Carolina din Praga e pe locul 230 in lume. Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta e pe locul 400. Universitatea Bucuresti e pe locul 500, langa Universitatea din Szeged (populatie 166 000 locuitori), universitatea Kwazulu din Africa de Sud, cele din Bangladesh , Kazahstan si Sri Lanka . Universitatea din Liubliana e pe locul 400. Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302. Universitatea Ben Gurion, din desertul Neghev, e pe locul 323.
Universitatea Babes-Bolyai este dupa locul 600, langa niste universitati saudite, srilankeze si kazahe (nisip, jungla, nisip). Situl ARWU al Institutului de Pedagogie al Universitatii Jiao Tong se opreste la primele cinci sute de universitati din lume, unde pe la coada se afla Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana si cea din Wellington, Noua Zeelanda. Universitatea din Bucuresti are de ajuns din urma universitatea zulusa din Durban , cea slovena (Liubliana (280 000 locuitori) si cea din Wellington (386 000 locuitori, la capatul lumii, in largul Pacificului) .
Am expus in Observatorul cultural, numarul 296 din 2005, cazul unui profesor universitar de latina . Greselile de traducere pe care le facea demonstrau o cunoastere precara a limbii latine.
(Solilocviile lui Augustin): Aliud est enim exhausta pestis, aliud consopita. Una este o epidemie terminata, altceva e o epidemie care mocneste.
Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 60: „…una sunt secaturile molimei, si alta scufundarile in somn adinc“.
(Etica lui Abelard): Poenitentia est commissa deflere et flenda non commitere. Cainta inseamna sa deplingi cele savirsite si sa nu savirsesti lucruri de deplins.
Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 81: „Cainta a fost data spre a plinge, dar nu inseamna ca plinsul o si face eficienta“.
(Solilocviile lui Augustin): Hoc ergo unum superius praetermiseras. Trecusesi cu vederea acest lucru mai sus. Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 82 : „Asadar, acest lucru il pui mai presus“.
(Toma de Aquino, De ente et essentia) sicut diaphaneitas de aëre…“ – …ca transparenta la aer…
Dan Negrescu, traducere, p. 85: „… starea diafana in arama…“.
Un om care confunda a neglija cu a pune mai presus, si care confunda transparenta aerului cu opacitatea aramei, prevedeam in acel articol, va deveni in curand conducator de doctorate in limba si literatura latina .
Profetia mi s-a adeverit. Din 2009, profesorul dr. Dan Negrescu, de la Facultatea de Litere din Timisoara , conduce doctorate in limba si literatura latina .
Invatamintul romanesc e prabusit cu totul. Predau profesori care fac greseli de clasa a sasea. Absolva cu diploma studenti care acum cinsprezece ani ar fi cazut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificati.Comisia centrala de acreditare a titlurilor universitare face conducatori de doctorat in gluma.
Sunt un excelent prooroc.
Sa nu se mai mire nimeni ca n-avem universitati remarcabile cu cercetatori remarcabili, cind insisi conducatorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.

Coda
Am cunoscut din mers, pe strada, in aprilie 2010, un domn, Chira, din Bistrita ori Dej. De meserie facea garduri de fier. Ca studii, ispravise liceul cu vreo patruzeci de ani in urma. Am stat cu el de vorba despre Eugen Barbu, Ivasiuc, Blaga, Esenin, Petru Culianu, Cioran, I. D. Sirbu si Art Nouveau. Citise imens.
Am stat de vorba la Sasca Montana cu un batranel sarman, Mircea Bragea, despre navarhii de la Arginuse, Hannah Arendt, Parinteasca dimindari, poeziile lui Dinescu, Ernest Renan, despre depozite cuaternare porfiroblastice, marnocalcare triasice si Ben-et-Nash, prima stea din Ursa Mare. Ca studii, avea cinsprezece ani de temnita grea dupa 1950.
Cind universitatile romanesti vor fi in stare sa cultive intelectuali de talia absolventilor de liceu din vremea lui Dej, de talia puscariasilor din vremea lui Groza, fiti amabili si treziti-ma.
Problema universitatilor din Romania nu e sa ajunga din urma cine stie ce universitati vestice. Problema universitatilor noastre e sa ajunga din urma nivelul liceelor romanesti din 1988. Si atunci mai vorbim.
Educatia e singurul domeniu in care nu se vorbeste de greaua mostenire a comunismului. Regimul de debandada, numit democratie si ministrii incapabili si iresponsabili au transformat invatamantul romanesc intr-un haos.
Din toti olimpicii internationali romani de anul trecut, unul singur s-a inscris de nevoie la Universitatea din Bucuresti, fiindca nu stia engleza, ca sa devina bursier la o Universitate straina.
Fac inca patru profetii:
Peste cinci ani nici un liceean olimpic nu se va inscrie student in vreo universitate romana.
Peste zece ani, nivelul de analfabetism al studentilor romani va fi acelasi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.
Peste zece ani nici o universitate romaneasca nu va intra in lista primelor cinci sute de universitati din lume, iar kazahii, sauditii, srilankezii si zulusii ne vor privi ca si acum, de sus.
Nici peste zece ani ministerul educatiei nu-si va decupa din presa un articol despre starea invatamantului romanesc, ca sa-l aiba la indemana.
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Iulie 1, 2010 la 4:52pm
http://www.jurnalul.ro/stire-special/cocalarul-si-vinul-sfintit-540...


Cocalarul şi vinul sfinţit
de Bruno Ştefan


Mădălin a fost pentru mine tipul clasic de cocalar de Bucureşti: un
ins certat cu şcoala şi cu bunul simţ, care trăgea la fiare în sălile de
sport pentru a-şi umfla muşchii, cu o ceafă groasă pe care straturile de
grăsime se revărsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe degete
şi lanţuri de aur la gât, îndrăgostit nebuneşte de manele. Când
făcea grătarele pe balcon scotea casetofonul pe geam şi-i dădea pe
Adi Minune şi Vali Vijelie la maximum, înnebunnidu-i pe vecini cu
muzica de mahala şi cu mirosul de mici.
Când m-am mutat în cartierul Militari, apartamentul mi-a fost spart de
trei ori în jumătate de an, iar o vecină mi-a şoptit că banda lui Mădălin a
fost implicată în cele trei spargeri. Cei mai mulţi vecini se temeau de el,
căci pe unii i-a bătut şi i-a tăiat cu cuţitul. În ciuda sesizărilor la poliţie
el era de neatins, iar reclamanţii se trezeau imediat cu maşinile sau
apartamentele sparte, cu copiii maltrataţi ori nevestele hărţuite. Am
înţeles că poliţia era neputincioasă în faţa lui abia la a treia sesizare,
când poliţistul de proximitate m-a luat de-o parte şi mi-a spus să o las
mai moale cu nemulţumirile dacă vreau să nu o păţesc mai rău.
Mădălin era stăpânul zonei, peştele celor mai multe prostituate din
cartier şi organizatorul celor mai multe activităţi comune: el repartiza
locurile de parcare, el stabilea cine şi când are dreptul să joace fotbal
pe terenul şcolii de vis-a-vis, el stabilea care este temperatura optimă
în apartamente şi toate reparaţiile şi acţiunile de modernizare a
blocurilor din jur depindeau în totalitate de voinţa lui.
După ce mi-a spart a treia oară apartamentul a trebuit în mod firesc să-
mi cumpăr altă mobilă. Întâmplarea a făcut ca în momentul descărcării
camionului cu mobilă să dau de Mădălin şi de oamenii din banda lui
chiar în faţa blocului. Făcându-mă că nu ştiu că ei mi-au spart
apartamentul şi că ei ştiu de sesizările mele la poliţie împotriva lor, i-am
rugat să mă ajute să urc mobila pe scări pâna la etajul 6, promiţându-
le că-i cinstesc pe măsură. Pe cei din banda lui i-a pufnit imediat râsul
şi mă aşteptam să reverse asupra mea o serie de înjurături, dacă nu şi
o ploaie de pumni şi lovituri. Dar Mădălin le-a spus serios, în mod
neaşteptat:
Haideţi băieţi să-l ajutăm pe dom' profesor.
Odată aranjată mobila în casă, am scos o damigeană de vin de la ţară
şi nu m-am lăsat până nu i-am îmbătat. După ce vinul şi-a făcut efectul
şi limbile s-au dezlegat, au recunoscut că mi-au spart apartamentul,
dar mi-au promis că nu vor mai face acest lucru cu mine şi chiar mi-au
spus că îmi vor da înapoi o serie din lucrurile mele pe care n-au putut
să le vândă la talcioc. Tot bând şi povestind vrute şi nevrute, râzând cu
ei şi arătându-mi simpatia faţă de stilul lor de viaţă, am ajuns după
câteva ore să devenim apropiaţi. Abia ţinându-se pe picioare, Mădălin
s-a ridicat solemn şi a decretat: Dom' profesor e de-acum fratele meu şi
trebă să spuneţi tuturor băieţilor că cine nu-l tratează ca pe fratele meu
va avea de-a face cu pumnul lui Mădălin.
Simpatia lor faţă de mine nu a dispărut nici după ce aburii alcoolului s-
au evaporat. Zilele următoare mi-au oferit cel mai bun loc de parcare
din spatele blocului, lucru care m-a îndatorat şi m-a făcut să-i mai invit
o dată la un pahar de vin. Promisiunea lor a rămas bătută în cuie şi
deşi multe apartamente au mai spart în zonă şi chiar în blocul nostru,
de apartamentul meu nu s-au mai atins niciodată şi chiar mi-au adus
înapoi un costum, câteva cărţi şi două lenjerii furate în spargerile
anterioare. Mă salutau zgomotos cum mă vedeau şi le răspundeam la
fel, deşi mi-era jenă de vecinii care se uitau la mine cu severitate,
bănuind că m-am băgat în banda lor.
De mai multe ori veneau la uşa mea şi-mi cereau ba o bormaşină, ba
cricul de la autoturism, ba să vorbesc la câte-o şcoală cu directorul să
nu-l exmatriculeze pe câte-un golan minor din gaşca lor. Mădălin a
devenit celebru pe plan internaţional, apărându-i poza în cea mai
cunoscută revistă americană de turism, pentru că s-a nimerit să bată la
uşa mea tocmai când aveam invitat acasă pe directorul acelei reviste
americane; povestindu-i cum l-am cunoscut şi cum m-am împrietenit
cu hoţii, jurnalistul a fost impresionat de amestecul neobişnuit dintre
"cei buni" şi "cei răi", dintre interlopi şi universitari, făcând din relaţia
noastră subiectul unui interesant articol.
Cu vremea întâlnirile noastre s-au rărit, iar eu am început să lucrez mai
intens la teza de doctorat despre puşcării. Într-una din vizitele mele de
documentare la penitenciarul Rahova am dat nas în nas cu Mădălin
. Fusese arestat pentru că spărsese casa liderului Partidului Social-
Democrat din sectorul 6. Era deja şmecher - cel mai înalt grad în
ierarhia informală a deţinuţilor şi unul din cei mai influenţi puşcăriaşi.
Discuţiile cu el m-au lămurit asupra multor fenomene sociale care se
petrec în închisori şi graţie lui deţinuţii şi gardienii au vorbit liberi
despre o serie de subiecte tabu şi mi-au povestit numeroase cazuri
neobişnuite, pe care le-am prezentat în câteva povestiri, articole şi
studii de caz. Am reuşit să obţin de la conducerea administraţiei
centrale a puşcăriilor autorizaţia să-l angajez în proiectele mele de
cercetare, iar munca să-i fie recunoscută oficial şi scăzută din
pedeapsă. Cu această autorizaţie am mers cu el ca asistent de
cercetare în multe din închisorile patriei, iar ajutorul lui a fost atât de
important încât teza mea de doctorat a fost una din cele mai bune
lucrări susţinute în ultimii ani la Universitate, iar cartea mi-a fost
tradusă imediat în SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vândută
carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de
eliberare condiţionată, el reuşind să iasă din puşcărie cu 2 ani înainte
de termen.
Eliberarea lui a fost un eveniment pe care gaşca trebuia să-l serbeze
cu fast, spre timorarea vecinilor. În spatele blocului s-au întins mesele
pline cu bucate, iar grătarele sfârâiau continuu pentru a asigura
fripturile şi micii pentru toţi cocalarii zonei. însuşi Adi Minune şi Vali
Vijelie au venit şi au cântat la această petrecere, iar versuri precum:
"puşcărie, puşcărie / urâtă mi-ai fost tu mie" ori "n-ai venit la vorbitor /
curvo vezi că te omor" au răsunat până târziu în noapte. Mădălin m-a
pus în capul mesei alături de el şi le-a cerut maneliştilor să compună
pe loc o serie de cântece pentru mine. "Dom' profesor eşti deştept / i-ai
tras pe gabori în piept" a fost refrenul cel mai cântat în acea seară ca
omagiu adus mie - eliberatorul lui Mădălin.
În a doua seară m-am trezit cu el la uşa apartamentului meu. Venise
să-mi vorbească despre planurile lui, despre loviturile pe care voia să le
dea şi despre modurile în care vedea reorganizarea bandei lui de
tâlhari. Era plin de optimism şi avea chef de băutură. Am scos din
cămară un vin mânăstiresc adus de la Muntele Athos de un prieten. A
băut bidonul de 2 litri pe nerăsuflate, mi-a mulţumit pentru ajutor şi a
plecat să se culce. De-atunci nu l-am mai văzut. Fratele lui mi-a spus
că a doua zi s-a dus la biserică - lucru neobişnuit pentru el. S-a
spovedit şi apoi a plecat la mânăstirea Neamţ să se călugărească.
Banda lui şi-a continuat activitatea la fel cum şi-o continuase şi în
timpul detenţiei lui, dar mai puţin agresivă, mai puţin zgomotoasă. O
parte din membrii ei au plecat după integrarea României în Uniunea
Europeană în diverse ţări la furat. Cei rămaşi s-au băgat în politică şi i-
am văzut în campaniile electorale alături de Traian Băsescu - idolul
absolut al lui Mădălin şi al întregii bande. Între timp eu m-am mutat din
acel bloc din cartierul Militari, iar amintirea lui Mădălin s-a şters tot mai
mult din memoria mea, lăsând locul altor evenimente şi personaje mai
actuale.
În săptămâna patimilor din acest an am fost la Muntele Athos împreună

cu câţiva prieteni. La izvorul tămăduirii am întâlnit un pustnic român
care vorbea câtorva pelerini cu înflăcărare despre Fecioara Maria. M-
am apropiat să-l ascult şi eu. Călugărul care mă însoţea mi-a şoptit că
cel care vorbeşte este pustnicul Varsanufie, un cucernic capabil să
vadă în oameni trecutul, bolile sau dorinţele lor. Varsanufie a fost cel
care l-a gonit pe Traian Băsescu afară din Muntele Athos anul trecut.
Când a aterizat pe helioportul de la mânăstirea Marea Lavră , cei mai
mulţi călugări români s-au apropiat să-l vadă, să-l audă şi să dea mâna
cu presedintele României, mai ales că venise cu o donaţie importantă
pentru cele mai multe schituri şi chilii româneşti. Dar Varsanufie i-a
strigat să plece, căci a făcut un legământ cu necuratul şi are
întotdeauna doi draci în spatele lui. Toşi călugării au făcut atunci câţiva
paşi înapoi, iar stareţul Marii Lavre i-a spus lui Traian Băsescu că nu îl
poate găzdui peste noapte dacă pustnicul a văzut aşa ceva în jurul lui.
L-am privit cu atenţie - era un om foarte slab, cu părul lung prins într-o
coadă, cu o barbă pe care şi-o mângâia cu nişte degete foarte lungi şi
subţiri. Se diferenţia de ceilalţi călugări şi preoţi întâniţi pe Muntele
Sfânt prin corpul extrem de slab şi ochii foarte pătrunzători. S-a întors
spre grupul nostru să ne cuprindă şi pe noi cu privirea. Se uita pe rând
la fiecare dintre noi şi ne spunea câteva vorbe care ne amuţeau prin
exactitatea lor: unuia i-a spus că degeaba a încearcat să aibă copii în
ultimii 10 ani, căci dorinţa i se va împlini abia peste alţi 3 ani ("ce e
scris să apară peste 13 ani, atunci va apare şi orice-ai face nu vei reuşi
să scurtezi termenul"). Altuia i-a spus că va continua să-şi înşele
nevasta cu secretara lui încă un an, după care se va potoli. Unui
prieten i-a descris cu exactitate accidentul de maşină pe care l-a avut
în urmă cu un an şi jumătate.
Când a ajuns în dreptul meu m-am aplecat cu smerenie să sărut mâna
acelui sfânt, aşa cum făcuseră şi cei dinaintea mea, dar el nu m-a
lăsat. M-a privit în ochi şi m-a întrebat: Dom' profesor, nu mă recunoşti?
Abia după accentul cu care mi-a vorbit (diferit de cel cu care a vorbit
celorlalţi pelerini) mi-am dat seama că Varsanufie este aceiaşi
persoană cu Mădălin. Ceafa groasă şi tunsă scurt era acum înlocuită
cu o ceafă subţire acoperită de un păr lung, degetele butucănoase
pline de inele şi ghiuluri erau acum subţiri şi golaşe, lanţurile de aur de
la gât erau înlocuite de un şnur de care avea agăţată o icoană despre
care călugărul însoţitor mi-a spus că e o icoană a Fecioarei Maria
venită pe mare direct lângă chilia lui, făcătoare de minuni, de care
nu se dezlipeşte de câţiva ani.
Mădălin? - l-am întrebat nesigur. Varsanufie acum, mi-a răspuns.
M-a rugat să aştept să dea binecuvântarea tuturor pelerinilor. L-am
urmărit cu o curiozitate sporită, nevenindu-mi să cred în transformarea
unui cocalar în sfânt. După ce prietenii mei şi ceilalţi pelerini din grup
s-au depărtat, am pornit să ne plimbăm amândoi pe munte, bucuros
de revederea neaşteptată.
Știam că ai să vii, mi-a spus el. Te-am chemat în toate rugăciunile mele
să-ţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii.
Despre ce vorbeşti? - l-am întrebat. Despre experienţa noastră prin
puşcării?
Nu dom' profesor, ci despre schimbarea pe care ai făcut-o în mine
după eliberare. Ții minte că mi-ai dat să beau atunci o sticlă de vin
mânăstiresc? N-am putut să dorm toată noaptea. Maica Domnului mi-a
apărut în faţa ochilor şi mi-a spus să renunţ la stilul meu de viaţă şi să
merg în calea Fiului Ei. M-a cutremurat atât de mult încât a doua zi m-
am dus să mă spovedesc pentru prima oară în viaţă. Preotul mi-a spus
că mă aştepta, că şi lui i-a apărut Fecioara Maria care i-a spus să-mi
îndrepte paşii spre mânăstire. Am fost întâi la Neamţ, iar după ce am
primit numele Varsanufie am venit pustnic aici. M-am mutat în chilia
pustnicului Visarion, care murise recent - o peşteră săpată în stâncă
lângă mare. într-o noapte marea a devenit dintr-o dată agitată, iar o
lumină puternică ieşea din ea până la cer. Am fugit la ţărm şi am văzut
că lumina însoţea o icoană care se îndrepta spre mine. Am înnotat
până la ea fără să mă tem de marea agitată şi am adus-o în chilia mea.
A doua zi am pus-o în schitul Prodromu dar când am ajuns la mine în
chilie ea era agăţată de-asupra patului. De-atunci o port mereu cu
mine şi ea m-ajută să văd în oameni bolile şi nefericirile lor, minciunile
şi greşelile vieţii lor.
Am stat ore întregi ascultându-l. Analfabetul de altă dată devenise
acum un cucernic studios. Vorbea despre scrierile Sfinţilor Părinţi cu o
siguranţă pe care n-am întâlnit-o nici la cei mai docţi profesori. Limbajul
elevat, cuvintele alese cu grijă, smerenia şi bunătatea luase locul
argoului de cartier, aroganţei şi violenţei din trecut. O schimbare atât
de profundă nu am întâlnit până acum la nici un alt om.
La despărţire m-a rugat să duc ceva acasă. Mi-a dat 7 sticle de vin şi
mi-a spus să dau câte una fiecărui membru al bandei lui: lui Jean
Haiosu, lui Neluţu Schiopu, lui Fane de la etajul 4, lui Sile Șmenaru, lui
Vasea de la parter, lui Gigi Bale Lungi şi lui Gelu Frumuşelu.
Ajuns în Bucureşti am mers direct în vechiul meu cartier la cocalarii din
fosta lui bandă, lăsându-le câte o sticlă de vin cu rugămintea să o bea
în prima zi de Paşti. M-au primit cu bucurie şi mi-au cerut mai multe
informaţii despre vechiul lor camarad. Le-am povestit despre întâlnirea

cu el şi despre schimbarea constatată, după care ne-am despărţit.
Ieri însă sora lui Sile Șmenaru m-a sunat să-mi spună că toţi 7 au
plecat spre Athos. Dacă şi ei se vor călugări mă gândesc foarte serios
să aduc câteva tone de vin de pe Muntele Sfânt şi să dau câte o sticlă
fiecărui cocalar din România. Aş face ţara mai frumoasă,
infracţionalitatea s-ar reduce, iar manelele ar dispărea. I-am expus
acest plan unui important lider politic, apropiat al Preşedintelui Traian
Băsescu.
Eşti nebun? - m-a întrebat el. Tu vrei să rămânem fără electorat?
Scoate-ţi ideea asta din cap
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Iulie 1, 2010 la 4:32pm
Ridică Tanţo piciorul, ca să-ţi văd televizorul...“
Autor: Laurenţiu Muşoiu • Categoria: Special
http://www.puterea.ro/news4610/„Ridica-Tanto-piciorul-ca-sa-ti-vad-televizorul“.htm

Manele pornografice şi trupe de romi au prezentat spectacolul românesc de la Expoziţia Mondială de la Shanghai, potrivit mai multor vizitatori români de la evenimentul din China. Conducerea Institutului Cultural Român (ICR) se scuză, afirmând că Ministerul Afacerilor Externe a selectat formaţiile ce vor concerta la expoziţia ce ar trebui să promoveze imaginea României.
Numeroase persoane care au vizitat standul României de la Expoziţia Mondială de la Shanghai s-au adresat redacţiei noastre, susţinând că sunt nemulţumiţi de lipsa de interes a statului faţă de evenimentul care ar fi trebuit să promoveze imaginea ţării noastre peste hotare, unde formaţia “10 Prăjini” a cântat manele pornografice ce conţineau versuri precum: “«Ridică Tanţo piciorul, ca să-ţi văd televizorul...»“.
“Noi am fost un grup de cinci români. Am fost oripilaţi de ceea ce am văzut. La standul României au fost numai cetăţeni de etnie romă, care cântau manele. Am intrat în pământ de ruşine”, ne-a declarat unul dintre vizitatorii români prezenţi la expoziţia din China. Potrivit acestuia, formaţia angajată de Ministerul Afacerilor Externe în colaborare cu Institutul Cultural Român, respectiv fanfara “10 Prăjini”, a folosit un limbaj vulgar, iar unul dintre interpreţi a dansat “cu pantalonii în vine”. “ 10 Prăjini a compilat primele trei piese (nu erau melodii autohtone), dar ultima piesă ne-a făcut să ne fie ruşine că suntem români. Un component al famfarei de romi, cu pantalonii aproape în vine, a început să cânte o manea pornografică cu versurile de mai sus, urmate de altele şi mai ruşinoase. Ne-au indignat atunci două lucruri: imaginea României era nepotrivit reprezentată de o formaţie de romi şi versurile manelei pornografice nu-şi aveau locul pe scena unde se derula, vai , a câtă oară eronat, imaginea României”, se menţionează în sesizarea adresată ziarului “Puterea” de unul dintre spectatorii nemulţumiţi de la Shanghai. Mai mult, românii martori la evenimet susţin că nici localnicii nu au putut suporta spectacolul de proastă calitate. “Câţiva chinezi ne întrebau dacă cei care cântă sunt faimoşi în ţara noastră. Jumătate dintre spectatorii chinezi au plecat înainte de terminarea celor 20 de minute de spectacol. Închipuiţi-vă că europenii care vizitează pavilionul României au din nou în faţa lor o imagine pe care o cunoşteau deja. Unde sunt ansamblurile populare de copii şi tineri îmbrăcaţi în straie populare care într-adevăr reprezintă imaginea României?”, ne-au mai declarat vizitatorii nemulţumiţi.
Institutul Cultural nu ştie ce finanţează
Cetăţenii care vor să-şi exprime nemulţumirea faţă de calitatea standului românesc din China nu primesc nici un răspuns concludent din partea autorităţilor. Reprezentanţii Institutului Cultural Român se scuză, explicând că nu au avut putere de decizie în ceea ce previşte formaţiile ce ne vor reprezenta la Shanghai (cu toate că au finanţat participarea României la acest eveniment), iar Ministerul Afacerilor Externe susţine că nu poate furniza momentan mai multe informaţii decât cele postate pe site. “Nu ştiu ce detalii să vă dau. Probabil că trupa «10 Prăjini» nu este pe placul tuturor. Probabil că există părţi în program care vor atrage interesul şi altor persoane. Din păcate, nu noi am ales formaţiile care ne vor reprezenta. Cei de la Ministerul Afacerilor Externe ar putea să vă dea mai multe informaţii. Ei au ales formaţia”, ne-a declarat directorul Direcţiei Monitorizarea Programelor ICR din Străinătate, Ovidiu Miron.
România participă în perioada 1 mai - 31 octombrie 2010 la Expoziţia Mondială organizată la Shanghai, China sub genericul „Un oraş mai bun, o viaţă mai bună”. Organizatorii EXPO 2010 se aşteaptă la participarea unui număr de peste 200 de ţări şi organizaţii internaţionale şi a unui număr de circa. 70 milioane de vizitatori.

Asadar, NIET KULTURA!
Pentru conformitate: Traian si Nutzy
Comentariu publicat de Elisabeta Branoiu pe Iulie 1, 2010 la 2:23pm
Si totusi, in Evul Mediu, oamenii erau curati cu inima si mult placuti de Dumnezeu. Acum ne mintim, ne furam, ne uram si ne dispretuim stimata Doamna, ca nici Dumnezeu nu stie cum sa ne mai impace. Dar am inceput sa dam cu capul de sus si revenim incet, incet cu picioarele pe pamant. Multumesc mult de trecere si va mai astept. Doamne ajuta !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor