Prostia rămâne mereu spontană și, surprinzătoare, pentru cei care demult au depășit-o…

Am neam ciudat, popor viclean, nu e din zona temperată,

E mai curând de om un regn, de fiară, ființă blestemată,

Că își scoate nici când nu te-aștepți varani, pume, șacali, hiene,

Veninoși șerpi, aligatori, hematofagi, vulturi de ghene,

Rechini, haite de lupi, coioți, piranha, viespe, scorpioni,

Jaguari, gheparzi, leoparzi, tigri, lei, hidre, viespe ori dragoni…

Popor de contorsioniști, cameleonic în ambiții,

În masa sa amorf și stoic, arar punându-și din condiții,

Rău răbdător, lăsându-și seamăn să i se urce în spinare,

Să-l umilească peste poate, să-i facă rea din bunăstare,

Mereu surprins, partea sa cultă, de mojicia sfidătoare

Pân’ la pieire aproape, pân’, până a-l crede ”dus”, că moare…

 

Poporul meu, partea cea dreaptă, ce mă înfioară de splendoare!

08.02.2017  

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor