- E seară iar şi luna mă îmbracă

În straie delicate de argint,

Oftez banal, apoi roşesc şi-n joacă,

La pieptul tău mă pierd, de ce să mint?

 

Îmbrăţişarea ta, a mia oară,

Îmi taie respiraţia, mi-e dor,

Să mă ridici, uşor, de subţioară

Şi să m-aşezi, tăcută, pe covor.

 

Învaţă-mă să cred în contradicţii,

Tu cer şi eu pământ, apă şi foc,

Iubirea nu se teme de restricţii

M-alint, visez şi-mi place să mă joc.

 

- Când luna te sărută pe o geană

Și te îmbracă-n raze purpurii,

În templul tău, zeiță egipteană,

Mă rog cu pioșenie să-mi fii

 

Un curcubeu de foc ce veșnic arde,

Să mă cuprinzi de mijloc și apoi

Să dezlegăm un anotimp șarade

Pe un covor de vise amândoi.

 

... Și rătăcind prin univers o vreme

Vom învăța ce-nseamnă ying și yang,

De contradicţii să nu-ți faci probleme

Vor ridica iubirea noastră-n rang.

 

         Liliana Trif & Ioan Grigoraș

 

https://www.youtube.com/watch?v=hki3unOz_V4

Vizualizări: 45

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Septembrie 12, 2013 la 5:34pm

...grazie, Mara...

Comentariu publicat de Maria Vo pe Septembrie 12, 2013 la 8:14am

ce frumos!...

felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor