La sfîrșit de primăvară

[Luminiţa Cristina Petcu]

Mai am de căutat ceea ce-mi aparține
oricît de departe s-ar afla,
de învins tîrziul străzilor cu nume
de cărți din care am citit o vreme,
de scris pe cer cuvinte prevestitoare
după legea prea lentă a uitării,
Mai am de trăit viața mereu egală cu sine
dincolo de ultimile file ale unui destin prea grăbit,
de inventat, poate ceva mai senin, o nouă retorică
a zborului frînt sub stelele fixe,
de încălzit mîinile la flacăra tremurată a sîngelui
chiar dacă vîntul e potrivnic,
Mai am de colindat liniștea oglinzilor c-o valiză plină de
flori multe zile la rînd ,
și de pregătit ceaiul cu care te presimt
printre sufocantele repetări zilnice,

de sublim dragostea.