PSALMII DE DIMINEATA/O RECITIRE PE VOCEA INTERIOARA DE ION MURGEANU





DUMNEZEU ZICE


(psalmul 11/al lui David)



Limba cea plină de mândrie


Buzele pline de viclenie


Dumnezeu le va pierde până-n vecie.



Mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, mântuieşte-mă!


Buze viclene în inimă şi în inima au sămânţat răul;


Deşertăciuni au grăit către aproapele fiecare şi-a sporit săul.


Doamne şi Dumnezeul meu, mântuieşte-mă!



Năcazul săracilor şi suspinul nenorociţilor


l-am auzit, zice Domnul; mă voi scula


voi şterge cu mâna mea suspinul iubiţilor


mei sărmani; aşa grăi Domnul cu gura Sa.



Cuvinte curate argint lămurit în foc


Curăţat de pământ, de şapte ori curăţat,


Cuvântul lui Dumnezeu fără timp în acest loc


Argint în foc lămurit strălucind minunat.



Mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, mântuieşte-mă


De neamul acesta din acest veac încrezut;


De nelegiuiţii ce adevărul l-au împuţinat,


Dumnezeul meu minunat, mântuieşte-mă!



MINUNAT ESTE NUMELE TĂU


PE PĂMÂNT MINUNAT


(Psalmul 8/Al lui David)



Minunat este numele Tău Dumnezeul meu.


Slava Ta suie până la ceruri mai presus şi mereu.



Încă din pruncie Te-am lăudat.


L-ai amuţit pe vrăjmaş şi de dânsul m-ai răzbunat..



Cerul când îl privesc lucrul mâinilor Tale


Luna şi stelele tu le-ai pus scut şi zale.



Pentru a mă întreba: Ce este omul


Ca Tu să-ţi aduci aminte de el cu isonul?



Sau fiul omului ce este ca Tu să-l cercetezi?


Mai puţin decât îngerii cu mărire să-L încununezi?.



I-ai dat lucrul mâinilor Tale


Toate le-ai pus sub picioarele sale.



Oile şi boii, dobitoacele câmpului încă


Păsările cerului şi peştii din marea adâncă



Tot ce străbate cărările mării i-ai dat


Minunat este numele Tău pe pământ Minunat.





FII STÂNCA MEA !



(Un psalm al lui David.28)



Doamne, către tine strig:Fii stânca mea!


Nu rămâne surd la glasul meu; nu te depărta!



Ascultă glasul rugăciunilor mele


Pe care-l ridic la Tine până la stele!



Nu mă lua de pe pământ cu nelegiuiţii


Dă crezământ inimii mele şi umilinţii!



Dă-le plata care li se cuvine


Celor răi care grăiesc rău de mine!



Doboară-i Doamne să nu se mai scoale


Inima mea e-n lucrarea mâinlor Tale!



Binecuvântat fie Domnul cel Sfânt


Ascultătorul rugilor mele de pe pământ!



Scutul meu veselia inimii şi tăria


El m-a făcut cântăreţ ca să-i laud vecia!



Domnul este tăria poporului Său


Stânca izbăvitoare a unsului e Dumnezău!



Mntuieşte, binecuvântează-Ţi moştenirea;


Fii păstorul poporului Tău, reazemul lui, Iubirea!





DIN HĂUL TICĂLOŞIEI MĂ SCOATE


(Psalmul 29.Al lui David)



Fericit cel care îşi pune nădejdea în Dumnezeu


De-a minciunii nebunie străin e şi al deşertăciunii tău.



Aşteptând am aşteptat pe preabunul Dumnezeul meu


El s-a plecat spre mine şi rugăciunea îmi primeşte mereu.



Din hăul ticăloşiei mă scoate din tina glodului


Paşii îmi pune pe piatră în calea norodului



Cântare nouă gura mea împle spre slava lui mare


Nădejdea nu se teme mulţi văd şi pizmuiesc a mea cântare.



Dreptate vestit-am în adunarea lor mare


Buzele meu vestit-au acolo cu buzele Tale.



Dreptatea nu am ascuns-o în inima mea


Adevărul tău diamant strălucitor şi mântuirea



Mila Ta şi adevăul Tău în adunarea lor mare;


Nu mă depărta de la îndurări de la milele Tale!



Pururea să mă sprijinească căci m-au împresurat


Rele nenumărate fărădeligile mele s-au adunat



S-au înmulţit mai tare ca perii capului meu


Inima mea simte cum m-a părăsit Dumnezeu



Doamne izbăveşte-mă cu a Ta bunăvoinţă


Ajutorul meu fii sprijin şi tărie-n credinţă



Fii ajutorul meu necontenit ca să ia aminte


Vrăjmaşul înverşunat ruşinează-l şi mi-l şterge din minte



Sufletul meu cel smerit plin să se întoarcă la mine


Să se întoarcă mereu şi tot timpul mai plin de Tine!



Cei care mi-au zis: „Bine,bine”-Smeriţi să se veselească


Cu mine la Tine; să te caute Doamne şi să te găsească;



Să te vestească; mântuirea Ta să o laude să o crească


„Slăvit să fie dumnezeu!” Sărac şi sărman cum sunt eu



Vei avea grijă de mine sufletul inimii să nu-mi putrezească


Apărătorul meu eşti Tu; nu zăbovi, bunul meu Dumnezeu!








ÎMPLINEŞTE-TE ÎN DUMNEZEU


(PSALMUL 36 . Al lui David)



Fărădelegea, viclenia nu le râvni


Căci iarba trece şi curând se va usca;


Pune-ţi nădejdea în Dumnezeu pentru a şti;


Locuieşte pământul cu bogăţia sa!



Împlineşte-te în Dumnezeu şi inima ta va rodi.


Descoperă calea Lui şi nădejdea se va împlini.


Dreptatea şi judecata ca lumina de la amiază


Roagă-l pe Dumnezeu sporeşte cu mintea trează!



Mânia şi iuţimea aruncă-le de la tine nu vicleni


Cei ce viclenesc pier iar drepţii pământul vor moşteni;


Pământul lui Dumnezeu păcătosul nu-l va afla


Cei blânzi de mulţimea luminilor păcii se vor desfăta!



Va pândi păcătosul pe cel drept şi va scrăşni cu dinţii


Însă degeaba; înainte de el Domnul îi vede părinţii


Sabia care crede păcătosul că-l va birui pe sărac


Dumnezeu de genunchiul lui o frânge ca pe-un arac...



Mai bine puţinul celui drept decât bogăţia bogatului


Cu braţele lor îi va zdrobi Dumnezeu pe hotarul suhaului;


Dumnezeu care cunoaşte căile celui fără prihană


Va pune pe umerii celui gol haină şi la gura lui hrană;



La vremea cea rea şi în zilele foametei îl va sătura


Vor pieri păcătoşii ca fumul înecăcios din calea Sa!


Cel ce împrumută şi nu dă înapoi a şi fost văzut


Cel ce se îndură va moşteni slava cu împrumut;



O arvună sunt paşii mărunţi de pe căile omului


Nu se vor zdruncina; fi-vor tot timpul pe căile Domnului;


Tânăr fiind am îmbătrânit dar nu l-am văzut nemiluit


Pe cel drept sau părăsit: seminţia lui s-a înmulţit şi a sporit...



Fereşte-te de rau; fă binel;, şi vei fi miluit în veacul


Veacului ce va să vină în care deptatea se coasă cu acul


De mâna luiDumnezeu; judecata a şi început îi iubeşte pe cuvioşi


Îi păzeşte şi va stârpi seminţia celor necredincioşi;



O va arde; iar cei fără de lege vor fi de-a pururea izgoniţi


Din hotarele lui Dumnezeu din laturea celor cuvioşi şi cuminţi


Drepţii vor moşteni pământul; şi tăriile veacului


Dumnezeu le va da pribeagului năpăstuit şi săracului...



Gura dreptului va deprinde cu uşurinţă înţelepciunea


Paşii nu se vor poticni Legea desăvârşind minunea!


Păcătosul pândeşte pe cel drept ca să-l omoare


În zadar; judecata lui Dumnezeu fi-va fără cruţare!



Aşteaptă pe Dumnezeu şi păzeşte căile Lui; te va înălţa


Până de-a drepta lui unde păcătosul te va vedea;


Văzut-ai pe necredincios ieri falnic ca cedrii Libanuui


Unde era? Anul trecu şi fu numai umbra anului...



Iar el nu mai era; locul cedrilor părăginit şi gol...


Păzeşte nerăutatea; dreptatea pământului dă ocol


Cei fără de lege urmaşii necredincioşilor fi-vor stârpiţi


Crede lui Dumnezeu;dreptatea drepţilor pe veci mântuiţi;



Apărătorul celui ajuns la necazul vremii pizmaşe


Îl va trece nădejdea în Dumnezeu şi-n puterile Lui uriaşe...




VEI AFLA LA VREMEA DE APOI MÂNTUIREA TA



(Psalmul 49.Al lui Asaf)


Dumnezeu grăit-a şi-a chemat pământul


De la răsăritlul soarelui şi până la apus:


Dumnezeul dumnezeilor – Cuvântul


Strălucirea Lui şi frumuseţa Lui , şi a spus...



Dumnezeul care va veni nu va tăcea


Foc va fi naintea Lui şi vifor mare


Cerul cel de sus şi pământul va chema


Să le judece poporul din popoare...



El pre cuvioşii Lui va aduna


Ce au cu Dânsul legământ nu de inele


Va vesti dreptatea Lui şi îi va judeca:


„Ţie îţi grăiesc poporul meu, ţie Israele!”



„Dumnezeul tău sunt eu: mărtrisit şi viu


Nu din jertfe; pentru arderea de tot te voi mustra:


Nu primesc din casa ta viţei ori ţapi, căci ştiu


Că sunt ale mele toate şi m-aş încrustra



Şi eu ca un idol; toate fiarele câmpului


Dobitoacele din munţi şi e pe vale, boii,


Frumuseţa ţarinii şi înălţimea cerului,


De la mine sunt şi nu de patima nevoii;



De aş flămânzi nu-ţi voi spune ţie


A mea este lumea până la plinirea ei


Sângele de ţap nu voi bea carnea de taur vie


Nu o voi mânca; ani tăi să fie pentru vecii mei



Şi lauda; Cuvântului cu laudă plineşte


Celui Preaînalt făgăduinţa; să mă chemi cu stăruinţă


La ziua necazului când vrăjmaşul greu te pătimeşte;


Te voi izbăvi; iubirea ta îmi va fi Mie biruinţă!



Păcătosuilui i-a zis:”De ce iei tu în gura ta dreptăţile


Mele; legământul Meu ce caută în gura ta fără osteneală?


Cu ură şi cu clevetiri cauţi tu şi cu răutăţile,


Pe fiu, împotriva maicii sale, dându-l de sminteală;



Multe răutăţi ascunde gândul tău şi mult vicleşug


Ai făcut şi am tăcut ai cugetat fărădelegea


Gura ta nu ţi-am legat ca la taurii tăi cu belciug,


Dar în faţa fiicei tale Eu te-am dojenit cu Legea!



Toate astea totuşi au sfârşit; cei ce au uitat de Dumnezeu


De mânia lui vor fi loviţi ca nu cumva să se istovească mila;


Jertfa ta de laudă o voi primi îmi zice: azi şi mâine şi mereu


Este calea-n care vei afla la Vremea de Apoi Mântuirea Mea!




PĂSTORUL MEU


( 89.Un psalm al lui David)


Domnul este păstorul meu,


Nu voi duce lipsă nimic cu Dumnezeu.


În păşuni verzi mă face să mă aşez,


Pe mal de ape odihnitoare lângă livezi;



Imi însoţeşte sufletul pe cărările dreptăţii.


Pe caile libertăţii pe colina Numelui Său.


Chiar de-aş merge printr-o vale întunecoasă,


Nu mă tem de rău căci Tu eşti steaua mea luminoasa;


Bunul meu Dumnezeu;nuiaua şi toiagul Tău,


Ele mă îndrumă şi de ele mă sprijin mereu.











NĂDAJDUIEŞTE ÎN DUMNEZEU


ŞI FII TARE ÎN EL



(27. Un psalm al lui David)



De cine să mă tem


Când Dumnezeu este lumina


Şi mântuirea mea?De cine


Să-mi fie frică; sprijinitorul


Vieţii mele este Dumnezeu?!



Când duşmanii răii vin asupra mea


Să-mi sfâşie carnea, tocmai ei,


Prigonitorii şi vrăjmaşii se clatină şi cad.



O armată împotriva mea de s-ar urni


Inuima mea tot u s-ar teme; chiar un război


De vor porni asupra mea tot plin


De încredere sfântă aş fi.



Lui Dumnezeu atât îi cer: să locuiasă


Toată viaţa în Casa Domnului


Să pot privi la frumuseţea Lui


Şi să mă minunez de ea!


La ziua necazului El mă va ocroti


Mă va ascunde în coliba Lui


Mă va înălţa ca pe o stâncă


Sub acoperişul cortului Lui.



Capul mi se înalţă peste vrăjmaşii mei


Cân ei mă împresoară; în sunet de trâmbiţă


Voi aduce jertfe lui Dumnezeu,


Cântând voi lăuda pe Domnul meu.



Ascultă-mi glasul când te chem


Şi milă ai de mine Domnul meu


Şi Dumnezeul meu, ascultă-mă!



Inima îmi strfigă dinstre Tine:


„Caută Faţa Mea!” Eu Faţa Ta


Şi strălucirea Ta le caut!



Nu-ţi ascunde Faţa Ta, nu te îndepărta


De robul Tău cu mânie! Căci Tu eşti


Ajutorul meu Te chem să nu mă părăseşti


Domnul şi Dumnezeul mântuirii mele!



Chiar dacă tatăl meu şi mama mea


Mă părăsesc, Domnul mă primeşte


Şi Dumnezeul meu este cu mine!



Învaţă-mă cărările Tale, povăţuieşte-mă


Pe calea cea dreaptă, în ciuda


Vrăjmaşilor mei! Nu mă lăsa



Bunului plac potrivnicilor mei;


Împotriva mea ridică martori mincioşi


Oameni răi care nu suflă decât asuprire!



De nu aş fi încredinţat


Că voi vedea bunătatea Domnului


Şi-a Dumnezeului pe pământul cedlor vii!



Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare!


Îmbărăbătează-ţi inima


Şi nădăjduieşte în Dumnezeu!

















Vizualizări: 140

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor